A aparut ca o fantasmă la geamul meu radiind de fericire.Orbită de lumina ei am început a alerga dupa ea culegând mireasma iubirii. Nu am întrebat-o cine este şi nici ce vrea de la mine…eram aidoma unui pion manevrat de ea. Am alergat împreună prin câmpurile cu flori încercând să ajungem la curcubeu iar apoi să cădem precum stopii de ploaie.Până când am auzit refrenul care îl fredona ,,Să nu ma crezi…”aceste cuvinte au rămas pecetluite în inima mea, simţiam că mă tradase şi totuşi nu vreiam s-o alung… Ea…Dragostea mă lovise cu propriile arme sub masca ei care îmi zâmbea şi mă chema spre ea.
