Povestea nr 1. Mai am 44 de minute pînă cînd începe lecţia. Mă prefac că-mi pasă dar la drept vorbind, mi-e o foame de lup. Şi cred că mă umflă rîsul privindu-l pe adultul care se dă în uriaşul balon cu aer alături de copilaşul lui. Cred c-o să-l spargă . Înapoi la subiect. Îmi dă tîrcoale gîndul s-o şterpelesc acasă. Un fel de barieră psihologică şi casa asta. N-o fac, pentru că am lecţie, lecţie care-mi va asigura însă viza peste hotare, sper eu. Mi-au promis că după ce termin cursul mă trimit departe, la învăţătură. Nu contează că n-au de gînd să mă trimită şi eu nu am poftă mare să mă duc încolo. E doar un fel de stimul pentru ca să depun efort. Un fel de cîrnaţ atîrnat în faţa cîinelui care trage sania. Mai bine nu mă gîndeam aşa. Acum mi-a pierit motivaţia. De îndată ce ni se arată trucul din spatele unei iluzii dispare fascinaţia. Mai bine ar fi dacă nu aş gîndi. Nu s-ar schimba prea multe oricum, aceleaşi nimicuri văd şi gîndesc.  EU am o întrebare la omenire: Cum şi ce reuşiţi să sporovăiţi timp de ore în şir? Nu pot să înţeleg cum doi oameni reuşesc să se uite tîmpi unii la alţii cîteva zeci  de minute în şir şi să nu se plictisească.  Ce groază de gogomănii să poţi inventa? Am fost modificat genetic în aşa fel încît să nu pot vorbi mult . A trecut pe lîngă mine un chinez, şi-am avut cea mai profundă discuţie posibilă:
Excuse me, do you know where i can fiind electricity?

Once again please, what?

Electricity!

Ah, right there.

Şi alături discuţia, vecinilor, decît să cumperi îngheţată joc mai ghini.., da altfel di îngheţatî nu era? Fa iaka o datî…

Vomit în gura mea în tăcere. Atîta energie irosită în zadar. Dacă-am canaliza-o pentru a rezolva problemele, ar fi ceva.

Asta îmi oferă totuşi un sentiment de superioritate  şi atîta timp cît nimeni n-o să ştie asta, totul e bine. Mi-aduc aminte citeam o carte şi El este întrebat: ”Mă iubeşti?” La care răspunde: ”Nu ştiu. Nu cred. Aş fi putut s-o mint dar cu ce folos dacă nu simt.” . Am considerat atunci că a fost lipsit de tact, porc dacă vreţi. DUpă ce-a făcut dragoste cu femeia un compliment e bine venit.Hotărît lucru , imbecil e. Cu cîteva luni în urmă la întrebarea Ei : ”Nu-i aşa că nimeni nu-i de neînlocuit pentru tine?” eu răspundeam ”Aşa e. De ce , te crezi specială?”. Adică nici n-avea nimic special, nu era candidat la premiul nobel . Nici eu nu eram, dar eu nu pretindeam că-s unic. Am fost idiot, trebuia să mint. Ar fi funcţionat . Dar cînd sunt bine-dispus nu pot minţi . Asta nu e o problemă pentru că eu sunt arareori bine dispus, deci îmi permit să mint cînd şi cum am chef. Situaţia de mai sus e un exemplu perfect cînd trebuie să minţi.

Minciuna a căpătat fără voia ei o conotaţie negativă, pare-se.

Unde e cel care spunea că nu are ce spune? S-o fi pierdut între caractere. La urma urmei nu sunt bine-dispus, deci am tot dreptul să mint. Iar se înteţeşte foamea. Oare de ce-o fi avut nevoie chinezul de curent electric?
Vorbea o engleză destul de bună, dacă l-am înţeles. NE mai auzim.