28 aprilie – o zi specială. Doi președinți, mulți miniștri din ambele state, primarul Iașului, și multe alte persoane de rang înalt la doar câțiva metri de mine. E păcat să ai blog și să nu scrii despre acest eveniment. Dacă despre asta nu scrii, atunci despre ce?
Ce mi-a plăcut:
- În primul rând mi-a plăcut inițiativa. Cine a organizat, cum și de ce or scrie ei pe blogurile lor. Eu doar zic că mi-a plăcut și mulțumesc.
- A fost pentru prima dată în viață când am stat atât de aproape de un președinte. Ironia a făcut ca de această primă dată să văd chiar doi.
- Președinții chiar se implicau atunci când dădeau răspunsurile la întrebări. Adică au luat în serios oamenii care stăteau în fața lor (inclusiv eu 
) și au încercat să explice cât mai detaliat răspunsurile date.
- Atmosfera a fost una specială. Detectoare de metale, mașini ale SPP-ului românesc. Fleacuri, însă dau o notă de importanță majoră evenimentului.
- Glumele domnului Ghimpu. Simplu, ca întotdeauna. Poate nu spectaculos și strălucitor, dar simplu și la obiect. O remarcă aici, una acolo, și atmosfera devine una prietenească.
- Am văzut pe viu mulți miniștri. Leancă, Bujor, Buliga, Șălaru, Ciobanu de la noi. Udrea de la români. Cel puțin pe ăștia i-am recunoscut. Cu Leancă am și dat mâna. La fel cum primăvara trecută am dat mâna cu Tănase când a fost la Iași.
- Elena Udrea a acceptat să facă o poză cu prietena mea 
Ce nu mi-a plăcut:
- Întrebările au fost regizate. Se știa din start cine și ce întrebare o să dea. De parcă eram la o lecție deschisă din clasele primare. ”Tu o să spui asta, mai apoi tu o să ridici mâna și o să întrebi asta.”
- Schimbul de replici dintre primarul Iașului și Băsescu a deranjat. Totul a pornit de la clădirea care întârzie să fie oferită de către Primărie pentru a deschide un consulat la Iași, însă a degenerat într-o răfuială politică.
- Prea mult românism și unionism. Spălare de creier. La un moment dat mă simțeam într-o sectă. ”Noi suntem romââââââââni, româââââni.” Și dacă, de exemplu eu, sau oricine altcineva, nu vrea să fie român, ci doar un cetățean al Republicii Moldova care studiază în România, ce? Nu trebuia să vin?
- Un băiat s-a ridicat, a dat o întrebare banală… Ceva de genul ”Sigur va rezista AIE?”. Nu mai știu exact. Cert e că la sfârșitul acestei întrebări a ținut să anunțe că e nepotul lui Vlad Filat. Reacția generală (cel puțin a mea) a fost ”Ei și?”.
În concluzie, nu regret că m-am dus. Sentimentul predominant a fost mândrie. Asta spune tot.
