De ce lui Ghimpu îi este frică de anticipate???
Această săptămînă a început cu şedinţa Comisiei pentru reforma Constituţională, care s-a arătat a pleda pentru pentru revizuirea şi nu înlocuirea integrală a Legii Supreme. De asemenea, tot luni spicherul Parlamentului, Mihai Ghimpu a participat la un talk-show consacrat acestei probleme.
De atunci în presă şi în tîrg se vehiculează ideea că vom fi lipsiţi de plăcerea de a mai merge într-o miercuri spre urna de vot. Cică totul se va rezolva într-o joi, atunci cînd vom ieşi la referendumul naţional.
Însă membrii Comisiei pentru reforma Constituţională, afară de spicherul Mihai Ghimpu, tac molcom cu privire la mult prea retorica întrebare „a fi sau a nu fi alegerilor anticipate?”. Aceştia nu se grăbesc de a apărea în presă cu tot soiul de declaraţii pentru că Legea Supremă a ţării nu este o jucărică, iar referendum-uri nu se organizează în fiece zi.
Se vede de la o poştă că spicherul doreşte cu tot dinadinsul să evite alegerile anticipate. Chiar muşamalizînd fapta cu „criza constituţională” (şi nu „politică” cum aveam a crede pînă acum), sau cu „nealegerea preşedintelui Lupu în contextul crizei economice mondiale” – se vede cu ochiul liber şi urechea trează că Ghimpu are o mare frică de anticipate. Nu o are PD sau PLDM, sau mai bine-zis AIE fără corabia naufragiată a AMN-iştilor, ci anume Partidul Liberal.
Motivele dorinţei evitării alegerilor anticipate prin modificare constituţională din partea liberalilor, sînt multe şi evidente. Primul din ele, pe cît de direct, pe atît şi de indirect prin subtilităţile sale, este faptul că Alianţei nu i-a reuşit să aleagă şeful statului. Evident că vina o poartă toţi în egală măsură, însă aşa e de cînd lumea, atunci cînd o echipă sportivă (în cazul dat o alianţă politică) ratează calificările la un campionat, sau atunci cînd o corabie (Legislativul) se loveşte de un gheţar şi începe a naufragia – vinovat de toate acestea se face căpitanul, fără ca să mai pese cuiva că vinovat de mingile din poartă se face goal-chiperul, iar la timonă în acel moment se afla un alt marinar. (Notă informativă: a spune lui Mihai Ghimpu „căpitan”, nu este deloc o insinuare că el ar fi căpitanul AIE. Am spus-o pentru că, atunci, el era direct responsabil de buna desfăşurare a acestui scrutin).
Un alt motiv al fricii anticipatelor, pe care evident nu o să-l vedem la TV, este eşuarea lozincii PL: „Schimbarea în bine cu PL vine” şi asta deoarece nici la televizor şi nici în practică nu se atestă schimbări în viaţa cetăţţenilor simpli. Ci din contra, majorări la gaze, energie, petrol, produse alimentare, şi aici lista poate continua…
Altul, care prin esenţa sa este la fel atît direct, cît şi indirect, este motivul participării în două scrutine electorale a nepotului Dorin Chirtoacă, ştiind de bună seamă că nu va rămîne în Parlament şi se va întoarce la Primărie.
În Chişinău, Partidul Liberal a obţinut, nu şi fără ajutorul edilului capitalei, peste 88 de mii de voturi, ceea ce constituie 23,14% din toate voturile date în Chişinău. Pentru capitală, această cifră reprezintă o încredere mai mare decît cea oferită oricărui alt partid politic din actuala Alianţă pentru Integrare Europeană. Totodată, efectuînd nişte calcule matematice simple, 88 718 voturi valabile oferite PL în municipiul Chişinău la alegerile din 29 iulie, reprezintă circa 5,61 la sută din totalul voturilor valabile oferite de cetăţenii întregii ţări la acest scrutin electoral. (Notă informativă: De menţionat că partidele rămase sub pragul electoral la scrutinul din 29 iulie au obţinut împreună un total de 4,18% din voturi).
Votanţii tineri care au susţinut PL pentru prezenţa în liste a candidatului Dorin Chirtoacă, mai ales clasa indecisă, ar putea să aibă o altă opţiune în cazul desfăşurării unor eventuale alegeri anticipate, sau şi-ar putea rezerva votul pentru viitoarele alegeri locale – fapt înţeles de echipa liberală.
Iar votanţii de vîrstele a doua şi-a treia (vîrste care se ştie că participă conştiincios la alegeri), locatari ai capitalei, în cazul unui nou tur de scrutin, nu ar vota „schimbarea liberală” şi din motivul lipsirilor de gratuităţi şi majorări de tarife.
Cu toate spuse, este evident că liberalul Mihai Ghimpu are numai de pierdut în cazul că admite un nou tur de anticipate, iar fiind spicher de Parlament şi avînd la îndemînă pîrghiile necesare, este evident că se va opune vădit acestora. Iar modificarea Constituţională, sau mai corect spus „cvasi-înlocuirea” ei (deoarece se vorbeşte de modificarea şi chiar înlocuirea a 69 din totalul de 143 articole, iar majoritatea celor nemodificate privesc principiile şi dispoziţiile generale ale drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale care nu are rost să fie modificate), este doar o tărăgănare de timp.
Părerea mea de cetăţean cu drept de vot al Rep. of Moldova, este că, odată ales într-un cadru legal bine-definit, preşedintele Parlamentului trebuie să se conformeze legii „vechi”. Să semneze dispoziţia de dizolvare a Parlamentului pînă la 16 iunie 2010, dar nu înainte de a organiza referendumul. În aşa caz, deputaţii noi-aleşi la scrutinul din toamnă vor putea vota şeful statului într-un cadru legal nou, modificat anume pentru evitarea crizei politice.
Mai ales că la un nou scrutin electoral influenţa PCRM pe arena politică autohtonă ar mai scade în mandate, iar pe eşichierul politic de centru-stînga ar avea şanse să apară un concurent politic nou, anti-comunist în esenţă (dacă numai nu este vreun joc de-al lui Tcaciuk proaspăt gîndit), care deja a declarat că va fi un partid de stînga moderat şi va vota cu alianţa democrată în cazul în care proiectele de legi propuse nu vor contraveni poziţiei partidului lor.
Aşa sau nu, este cert că nici „titanii” AIE, PD şi PLDM, nu prea vor fi de acord cu fără anticipate, asta deoarece a eşuat doar schimbarea în bine, dar războiul politic se pare că a fost oprit şi parcă sîntem împreună, pentru Moldova…
Sursa
2010-01-14 19:21:37