Voi, cei tineri, habar n-aveţi ce-a fost şi cum a fost

22 decembrie 1978, la 18 ani, prima dată am trecut graniţele la ,,tri” zări.
Am mai zpus asta, Io sunt unu’ crescut în munţi, unu’ din famile de ţăran, ţăran care avea pământuri, oi, vite, cai şi de toate.
Pă IO nu mă lasă părinţii să dorm aşa cum vă lăsau părintii voştri prin blocurile comuniste să dormiţi până vă răsărea soarele în pat şi fuga la şcoală şi înapoi acasă, având timp de carte, Io de dimineaţa trebuia să fac lucrurile pe lângă casă, că erau multe, iar după şcoală păşteam vitele, oile, caii cu cărţile în geantă până seara târziu, aşa că am fost şi crescut şi trecut prin toate, nu un slăbănog şi un fricos ca unii de la oraşe.

Şi aşa TRECEAU ZILE, LUNI, ANI. VIAŢA OAMENILOR, DE ACOLO DIN MUNŢI, NU SE SCHIMBA CU NIMIC!

Rămâneau aceleaşi deprinderi, aceleaşi tradiţii, aceleaşi lucruri de făcut. Viaţa mea a fost aşa, că în fiecare zi ştiam ce trebuie de făcut şi ce voi face mâine, poimaine, peste o lună, peste vară, peste ani …

Am dus-o bine, aveam o gospodărie mare şi profitabilă, aveam de toate, aveam cinste, aveam respect şi aveam valoare, până ce criminalii de comunişti, lingăi, călăi au început să ne obijduiască şi silească să dam cota la stat şi să hrănim pe comunişti şi fiii lor, cu forţa.

Dă cota de lână, cota de carne, cota de lapte, cota de ouă, cota şi iar cota, muncind deageaba şi pe nimic!

Cam pe atunci îl vedeam pe tata, mama cum veneau acasă după zile grele de lucru, înjurându-i pe comunişti, stalinişti şi criminali de toţi sfanţii, ce până atunci nu s-a întâmplat vreodată, fapt care mă punea pe gânduri, ce fel de kăkat de ţară mai e asta, am inceput să înţeleg aceste lucruri la 7-8-9 ani, iar la 14 ani am părăsit părinţii, fraţii şi munţii.

Ce am făcut cu cei 4 ani? Am făcut o altă şcoală la Arad – 3 ani, am muncit pentru nimic, iar după ce am terminat-o m-am angajat la cei cu care semnasem contractul, unde am mai tras un an, SUT Timisoara, acolo am făcut bani prin munca mea de 7 zile, iar cu acei bani mă puteam şterge cu ei la fund, că aşa de controlat erau toate. Voi, cei tineri, habar n-aveţi ce-a fost şi cum a fost, fapt care m-a făcut să-mi bag p … în aşa ţară, aşa învăţamânt, aşa sistem!

Poate amuuuu vă daţi seama de ce nu tac, chiar şi dacă habar nu aveţi prin ce torturi şi brutalităţi am trecut.

Am reuşit ceva? Am reuşit! Mi-am restituit viaţa aşa cum am dorit-o, n-am nevoie de limbi perfecte şi gramatici, am nevoie de ce ştiu a face, făcându-le, şi nu numai vorbe, minciuni !

• Ku Rispiekt,
  Ion Timiş