Imaginea Moldovei + invitaţie la offline Pavel Turcu
Reprezentarea e o chestie personală. Noi decidem ce ne reprezintă şi ce nu. Întotdeauna impresia personală a fost mai importantă decît prejudecăţile identitare. Explic – atunci cînd faci cunoştinţă cu un străin, identitatea de grup (moldovean, est-european, român, fan Juventus şamd) întotdeauna păleşte în faţa impresiei pe care i-o faci tu. Sunt francezi care s-au purtat cu mine ca nişte potlogari, cu toate că Franţa are o "imagine bună". Imaginea Franţei nu i-a ajutat să evite atitudinea mea negativă.Noi alegem ce ne reprezintă şi ce nu. Şi gradul în care ne reprezintă. Pavel Turcu nu reprezintă pe nimeni. El se reprezintă pe sine. Voi deja alegeţi dacă împrumutaţi ceva identitate de la el. Eu nu împrumut. Mă simt bine şi fără importuri.
Eu îl susţin nu pentru că reprezintă / poate reprezenta şamd. Dacă stai să te gîndeşti la fraza “reprezintă Moldova” înţelegi că sensul ei tinde spre zero. Pentru că în aşa construcţii gramaticale operăm cu mulţimi enorme de oameni concreţi. Pe de o parte avem 6 miliarde şi ceva de potenţiali consumatori de imagine, pe de alta de 4 milioane de producători de imagine. (O să tac aici despre faptul că potenţialul brand nu are un produs vandabil.)
Nici o personalitate nu reprezintă Moldova în totalitate şi nici un cetăţean nu e privat de povara reprezentării. Cît de utilă este însă luarea deciziilor în baza unui concept atît de vag?
Eu îl susţin pe Pavel Turcu pentru că are cea mai potrivită melodie pentru formatul Eurovision. Se întipăreşte în minte din prima. Are o istorie care atrage presa şi bloggerii. Are carismă şi autenticitate. Şi ca el la Oslo nu va fi nimeni. Chiar nimeni.
Vă aştept azi, sîmbătă, 9 ianuarie, la cafeneaua Gălbenuş-2, din incinta Casei Presei, la 14.00 să punem la cale flash-mob-uri cu dansuri. Pentru că Imnul Eurovizion e dance, dance, dance!
Sursa
2010-01-09 02:22:32