Europa se adună la un gând şi o voie buna

Ieri dau cu ochiul prin blogosfera basarabeană şi văd că în jurul unui oarecare Pavel Turcu se produc niste valuri uriaşe . O parte din bloggeri îl susţin, o parte aruncă cu pietre în el , alţii scriu doar comentarii de tipul UHA-HA-HA….!!! Zic dă să ascult şi eu ce cântă omul ăsta, aceasta a fost greşala fatală , am fost cuprins de o stare psihică anormală , râdeam cu lacrimi , mă ţineam de burtă , s-a speriat copilul meu de mine , am fugit în baie unde am continuat să râd în hohote încă câteva minute . Am revenit la calculator şi cu toate că o parte de mine î-mi striga să nu îndraznesc să mai includ piesa, eu iaraşi am dat clik pe play şi totul s-a repetat, doar copilul nu a mai început a plange, ci ma privea lung încercand să înţeleagă ce se petrece cu tatal lui, iar eu cu castile in urechi (copilului nu-i permit să asculte) eram la podea in convulsii .

E ştiut, că Eurovisionul e un concurs la care câştigă cel care aduce lumii cea mai mare tâmpenie , nu cred să existe ceva mai potrivit decât acest cântec.  Ai altă părere? – vezi încă odată câstigătorii ultimilor ani.

Dacă coregrafia şi look-ul vor fi din acelaşi sac , eu vă asigur că Moldova, în sfârşit, are sansa să ia primul loc.

De mult nu am mai râs cu aşa poftă, comediile hollywoodiene sunt drame faţă de acest cântec.