După cum î-şi numesc părinţii copiii poti să-ţi dai seama de ce era preocupată societatea la o anumită perioadă de timp.
În timpul Sovietic, după ce mai scăpaseră de foame prin anii 70-80, cel puţin pe la noi prin Basarabia, unii au început să dea nume copiilor săi un pic mai exotice, dar în duhul timpului. Exemple de astfel de nume: Octombrina în cinstea revoluţiei din octombrie, Olimpiada în cinstea jocurilor olimpice petrecute în URSS în anul 1980. Am auzit că au fost şi din ăştea care au numit odrasla Tractorina (personal nu am întâlnit aşa nume), se vede atât de impresionaţi au fost părinţii de prima întâlnire cu tractorul încât au imortalizat acestă clipă în numele următorului copil.
A urmat epoca filmelor latinoamericane şi au apărut pe meleagurile noastre primii Huani şi Alondre. După ce am început colonizarea Italiei şi-au făcut loc în viaţa noastră şi nume precum Mario, Matias( în loc de Matei), Jiovani (în loc de Ion).
Mai nou, în lume apar noi tendinţe, o familie de egipteni au numit fiica lor Facebook, în cinstea reţelei sociale care a jucat un rol considerabil în declanşarea revoluţiei din acestă ţară şi promit că pe următorul lor fiu îl vor numi Twitter, din aceleaşi considerante.
În Israel trăieşte micuţa Like numita aşa, vă daţi seama şi singuri, în cinstea binecunoscutului buton din aceiaşi reţea de socializare.
Se vede nu-i departe timpul când şi pe la noi lumea va purta nume ca Skipeşor, Messengerel, Microsoftic, Downloadel, Googleşor ori IPodică.
P.S.: Prostia trece, numele rămân
Un alt articol cam în acelaşi duh
Filed under: CULTURĂ, OPINII, SOCIAL Tagged: urmaşi, viitor
