harry christmas

Nu mi-a plăcut ”Amintiri din Epoca de Aur” al lui Mungiu – prea multe ”exotisme”  (unele chiar la granița idioțeniei) – fenomenul Kusturica a născut o întreagă modă de ”specific balcanic”, care se vinde bine, iar acolo unde nu există, este inventat ad-hoc... Bun, suntem din neamul lui Păcală și Tândală, adică șmecheri, deși puțin nătângi. Dar, pentru un popor de țărani ca și cum e prea mult să aduci porcul viu cumnatului tău de la oraș, știind că acesta nu are cum să-l taie și să-l pârlească în garsonieră (tăiatul porcului, cu tot tacâmul ritualic, e un fel de aquis simbolic și o cunoaștere tacită elementară: precum ți-ai ști numele).  Apoi, și cel care-l ia nu e chiar idiot cu totul – o fi având un dram de minte să-și dea seama că nu prea are ce face cu un porc viu în garsoniera de la bloc... Mă rog, pentru ca bancul să iasă e nevoie de ”caractere puternice”, iar noi la asta ne pricepem... De aici luăm ceva (minte), dincolo adăugăm alte ingrediente (colea niște stupizenie) și iese eroiul ”exotic”, vandabil peste hotare: balcanic, ”original” plus  ”originar” (adică un fel de brută care știe să înjure și să cânte cu măiestrie egală), hazliu și funny, care procedează, în situații obișnuite, într-un mod atât de ciudat încât nici studiile gândirii primitive nu reușesc să-l prezică...

Un întreg pop-folclor balcanic s-a născut din această goană după diferență... Ce mă cam deranjează e că intensa căutare a diferenței riscă să compromită orice idee a unor asemănări, ale unor ”universalii”... Inventăm diferențe ca să le vindem, de parcă acestea ar fi batoane de ciocolată ”Mars”, nu concepte și imagini ”reale”, instrumente și lentile pe care Ei, Ceilalați, vestul în special, le vor utiliza când își vor construi o imagine despre noi...Acum ne vindem ca fiind folclorici, s-ar putea însă să vină un timp când vom fi nevoiți să fim exotici, folclorici și balcanici... Harry Christmas!

Share/Save