O parere
“Bun apostol, divizând Europa în douăm abundenţa în Vest, intelectul în Est, estetul este neliniştit. După prăbuşirea dictaturilor comuniste, el se întreba dacă Polonia, Cehoslovacia, Ungaria nu vor cădea în vulgarităţile consumului. Năvala germanilor din Est peste regimul bananelor, după căderea zidului Berlinului, uimirea românilor în faţa portocalelor l-au uluit. Deschiderea primului McDonald’s la Moscova l-a terminat: moştenitorii lui Gogol şi Puşkin au dat-o pe mascaradă! Asemenea colonului care refuză indigenilor drepturile politice de teama ca aceştia să nu-şi piardă sufletul, estetul nu vede în accesul acestor popoare la bunăstare decât înjosirea lor culturală. El nu este sadic: ar fi preferat ca scriitorii şi poeţii să aibă case confortabile şi să fie bine plătiţi. Se teme numai ca acest confort să nu-i strice. Estetul care trăieşte, fireşte, în oraşele opulente ale infernului capitalist, nu-i plac decât operele: şi, pentru câteva cărţi în plus, este gata să trimită sub cnut, la închisoare, la sărăcie, milioane de oameni. Ah, umorul rafinat al înfometaţilor, talentul celor oprimaţi!
Astfel, îl vom vedea pe acest estet risipindu-se, după 1989, în invocaţii imploratoare în ziare: să-i ferim pe fraţii noştri de ororile care ne copleşesc, de apartamentele bine încălzite, de magazinele neîncăpătoare, de imunda publicitate, de pornografie şi mass-media. Să-i lăsăm lipsiţi de toate, dar demni!”
Pascal Bruckner, Melancolia democraţiei/Cum să
trăieşti fără duşmani?, p. 29
sursa: http://absolubil.wordpress.com/2009/08/13/regim-de-banane/#comment-112
M-a inspirat articolul si am produs un comentariu, caruia ii fac copy-paste si aici.
Eu cred ca Bruckner ironizeaza pe seama acestei “intelighentsia” din estul Europei, care nu a fost capabila sa-si asume, dupa caderea comunismului, reforma statului si a institutiilor democratice. Tot ce a facut aceasta “intelighentsia” a fost sa exalte legendarul misticism estic, generator, fara indoiala, de valori estetice, literare, filosofice,etc (vezi Dostoievski, Tolstoi, Esenin, dar si Vieru, de ce nu?) fara a remarca insa un lucru cat se poate de evident: si in Occident exista valori (sic!), fondate bineinteles poate pe alte demersuri estetice, dar exista! si pe langa aceasta se mai traieste si bine merci!
Or intelectualii din estul Europei au “rezervat” pentru societatile lor o realitate excelent pusa in valoare de ultimul pasaj a lui Bruckner : sa murim de foame, dar doldora de “spiritualitate” si “curatenie morala”! Nu la asta ne-au adus demersurile unor Dabija sau altii? Poate gresesc, dar e o parere..
Avem o viata, nu mai multe, si tocmai de aceea n-am vrea ca aspectul material al existentei noastre sa aiba de suferit, chiar si in fata “hranii spirituale”! Nu e nimic rusinos sa vrei sa ai, sa vrei sa traiesti in confort si in decenta materiala! Tocmai asta mi se pare, contrar aparentelor de tip termopane, laminat si ultimul model de tel mobil, dar cu toaleta in spatele gradinii!, marele viciu al societatilor estice: noi nu realizam ca avem dreptul la mai mult, ca progresul si tehnologia ne pot pune la dispozitie o viata mai buna! Iar pentru ca nici viata asta mai decenta nu ne-o revendicam in fata institutiilor responsabile, suntem saraci, iar saracia nu genereaza cultura! Poate genera maximum un soi de solidaritate de “nevoie” si o filozofie “de pahar” de tipul “glavna oameni sa shim”.
Reiese, deci, ca ,noi, esticii am fi perdanti la ambele capitole: nici bine nu traim, nici mari performante ori evenimente culturale nu producem sau gazduim!
Cu stralucitele exceptii de rigoare, bineinteles! ;) Dar care, vai, nu fac decat sa reconfirme regula. Si tot asa mai departe. Pe cerc. Unul vicios :)
Sursa
2010-01-03 13:52:25