Artişii noştri şi ai lor

În Occident, mai ales în SUA, vedetele pop sunt cele mai deschise spre nou, liberăţi, se implică în apărarea drepturilor omului, a minorităţilor. Să ne amintim numai de Madonna care profită de orice evoluţie scenică pentru a lansa slogane împotriva discriminării, a celor nedreptăţiţi de societate şi stat. Este adevărat că în unele stat Balcanice prestaţia ei a provocat huiduieli, dar aceasta nu trebuie să ne surprindă pentru că toată lumea civilizată ştie că în regiunea cu pricina societăţile sunt mai înapoiate, deci reacţia publicului era cumva previzibilă. O altă supervedetă a industriei muzicale americane, Lady GaGa, militează deschis împotriva discriminării, liber şi sincer. Deci la ei, artiştii popt sunt o forţă serioasă care pot schimba mentalităţi, şi o fac probabil mult mai eficient decât militanţii profesionişti pentru drepturile omului.

Cu părere de rău, nu acelaşi lucru putem afirma despre vedetele aborigene. Mentalitatea acestora nu se deosebeşte radical de a unei băbuţe habotnice ori în cel mai bun caz de a unui profesor rural care, chiar dacă ar dori, n-ar putea să să-şi afişeze nişte principii sau valori mai liberale pentru că mediul, comunitatea l-ar mătrăşi.  Este adevărat că pentru o anumită sumă de bani, aceştia acceptă să cânte pentru oricine, să ţină discursuri adecvate la context, doar că ulterior se leapădă de ele ca de o haină veche şi infestată.

Să-l luăm, de exemplu, pe Nicu Ţărnă de la Gândul Mâţei. După ce a acceptat să cânte la un festival organizat de diferite minorităţi la Căuşeni, acum câţiva ani, în speţă de o organizaţie LGBT, şi tot striga în timpul concertului că fiecare om are dreptul să fie cine este, ulterior, în timpul unui interviu, s-a delimitat categoric de homosexuali, condamnându-i. Gestul parcă a fost copiat la indigo de o altă divă a estradei moldave, Natalia Barbu, care a acceptat contra unei sume de bani să cânte la invitaţia unei organizaţii gay, să fie de acord cu doleanţele lor, ca mai apoi să afirme contrariul.

Oare n-ar putea faimoşii noştri artişi să convină cu organizatorii festivalurilor gay,  cu reprezentanţii minorităţilor sexuale că acceptă afacerea, să evolueze pe scenă în faţa publicului gay, dar să nu fie obligaţi să joace spectacolul ruşinos al toleranţei în care nu cred o iotă şi care le este străin? Eu aş accepta să o facă pe porcii pe scenă şi să arunce chiar şi câteva înjurături homofobe în locul discursurilor siropoase de acceptare a diversităţii, decât să-i văd mai apoi că evită să mai afirme ceva în sprijinul homosexualilor, că fug ca dracul de tămâie de ei, de frică să nu fie ei înşişi luaţi drept gay. Deci, cam asta ar fi regula în show-bizul moldav: artiştii se se detaşează categoric de homosexuali, condamnându-i ca să nu se pună rău cu Biserica şi tradiţiile poporului.

Pe de altă parte, şi minoritarii, după ce sunt trataţi cu condescendenţă, trec cu nepăsare peste întâmplare şi acordă premii nejustificat unor persoane mai răsărite, din mass-media să zicem. Îmi amintesc de o emisiune de acum câţiva ani, când câţiva reprezentanţi ai organizaţiei LGBT locale au fost invitaţi (de fapt, presupun că au achitat o sumă frumoasă de bani ca să fie invitaţi) la o emisiune radiofonică, la ProFM. Prezentatoarea Nata Albot le-a pus spre sfârşitul emisiunii o întrebare de-a dreptul jignitoare, de genul: “Asta e! Voi chiar nu vedeţi că lumea nu vă vrea?”. Nu cred că mai contează răspunsul demn şi pe măsură al invitaţilor. Întrebarea a fost una scârboasă, umilitoare, nedemnă de un reporter de sec. XXI. Totuşi, la sfârşitul anului, accesând un site de ştiri, mi-a picat falca de uimire. Organizaţia LGBT desemnase câştigătorii ai premiilor personalităţi implicate activ  în susţinerea drepturilor omului, în speţă a minorităţilor sexuale. Printre aceştia figura şi Nata Albot!

Nici până acum n-am înţeles de ce i-au acordat premiul: pentru că e heterosexuală, ştiind că  gay-ii sunt foarte sensibili când un hetero le acordă sprijinul (totuşi, ea nu a demonstrat-o în interviul cu pricina), pentru că postul de radio la care activează ea are o acoperire şi un reiting impresionant, prin urmare şi impactul a fost pe măsură (totuşi, nu am auzit-o niciodată să spună ceva despre homosexuali, ca să o consider un aliat, o icoană-gay). Poate pentru că o fi având în secret mulţi prieteni gay, şi nimeni nu ştie de asta? Poate…