SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XXX).

Motto: „Niciodată, niciodată, niciodată nu renunţa.” Winston Churchill

Principiul nr. 30: Fii vultur, şi nu raţă.

Ai auzit legenda indiană despre facerea lumii? La început, Dumnezeu a creat stridia şi vulturul. El i-a permis omului să aleagă între existenţa tristă a stridiei şi cea interesantă a vulturului.
„Nici nu ai ce alege”, vei spune. Desigur, fiecare alege viaţa vulturului. Dar s-a întâmplat ceea ce nimeni nu se aştepta. Foarte mulţi oameni au făcut o a treia alegere. Ei n-au ales nici stridia, nici vulturul.
Oamenii au vrut să beneficieze de avantajele vulturului, dar să nu plătească un preţ prea mare pentru aceasta. Şi ei au început să caute un alt exemplu, care le-ar satisface cerinţa. Şi au găsit. Era raţa.

Raţele
La prima vedere, raţele au multe tangenţe cu vulturii. În esenţă însă, se deosebesc substanţial. Dacă priveşti un pic mai atent, vei deosebi imediat raţa de vultur. Desigur, ambele păsări pot zbura. Dar dacă vulturul planează în adâncul cerului, atunci raţa tinde să zboare cât mai aproape de suprafaţa apei.
Raţele au ceva ce le deosebesc substanţial. Ele toată ziua nu fac nimic altceva decât să măcăie. Măcăie când se trezeşte dimineaţa, măcăie când este hrănită, măcăie când nu-i place ceva. Măcăie atunci când alte raţe încearcă să-i fure mâncara sau când nu-i reuşeşte ceva. A măcăi atunci când trebuie să faci, este un principiu destul de prost.

Cum „muncesc” raţele
Să analizăm câteva situaţii, care ne vor permite să înţelegem mai bine caracterul raţei.
Ai fost vreodată în situaţia, în care ai întârziat cu 15 minute la micul dejun în hotel? Dacă vei întâlni o raţă, ea îţi va spune: „Îmi pare rău, dar aţi întârziat. N-aţi văzut ce scrie la intrare? Micul dejun este doar până la unsprezece. Mac-mac-mac…”
Vulturul însă îţi va spune: „Hai că încerc să prepar ceva repede pentru Dumneavoastră. Ce aţi dori să serviţi?”
Imaginează-ţi piaţa materialelor de construcţie. Cinci mii de metri pătraţi de spaţiu comercial şi doar un singur vânzător, care permanent este ocupat cu noi clienţi. Cel mai probabil este că în acest moment el discută cu un client, care vrea să-şi construiască o casă mare într-o zonă de prestigiu. Ce se va întâmpla dacă-l vei întrerupe politicos: „Nu vă supăraţi, am o singură întrebare. Unde aş putea găsi vopsea maro pentru lemn?”
Raţa va răspunde: „ Ce nu vedeţi că vorbesc cu un client? Eu doar nu pot să-i deservesc concomitent pe toţi. Aşteptaţi până când o să vă vină rândul. Mac-mac-mac…”
Acum câteva luni am rezervat o sală de conferinţe, într-un hotel din Italia. Dar în ziua desfăşurării seminarului, sala respectivă era ocupată. Deoarece era dificil să fiu contactat, n-am fost anunţat despre faptul că hotelul are un contract permanent cu o companie, care-şi instruieşte colaboratorii în această sală. Ghinionul era că ziua lor de instruire s-a suprapus cu ziua seminarului nostru. Femeia de la recepţie mi-a spus că regretă mult, dar nu poate face nimic, deoarece compania dată are prioritate.
Eu am încercat să insist, dar am auzit următorul răspuns: „De unde să vă iau sală de conferinţă? Mac-mac-mac…” Spunând aceste cuvinte, ea a încetat să-mi mai atragă atenţie.
„Deci, o raţă ordinară”, m-am gândit în sinea mea şi am cerut să fie chemat şeful ei. Cu o mină de insatisfacţie, ea mi-a răspuns: „El vă va spune acelaşi lucru”, şi a dispărut după uşă. În spatele ei, probabil, era un cârd de raţe, deoarece s-a prezentat cu una dintre ele.
Eu am rugat-o să-mi aducă un vultur. „Pe cine?”, m-a întrebat cu o faţă mirată. Eu i-am explicat: „Am nevoie de o persoană care nu ştie că această problemă n-are soluţie”.

De această dată, ea a înţeles. Managerul cu care a venit, s-a dovetit a fi vultur. El mi-a spus: „Sala de conferinţe este ocupată. A fost o neconcordanţă din partea noastră. Îmi cer scuze pentru inconvenienţe. Încerc să găsesc o soluţie. Acum voi telefona colegului meu din hotelul vecin şi voi ruga să vă ofere sala lor de conferinţe, deoarece este liberă. Ei au un tarif mai mare decât al nostru, însă diferenţa o vom plăti noi. Vă rugăm să treceţi să serviţi un cappucino în restaurantul nostru, atât cât soluţionez problema”.

Care-i diferenţa?
Cum poţi deosebi vulturul de raţă? Vulturii acţionează, iar raţele măcăie. Măcăitul lor este compus din scuze, mogorogeală, critică şi bolmojeli. Raţele, mai devreme sau mai târziu, sunt concediate. Ele sunt primele victime, în situaţiile de criză. Şi în aceste situaţii, de la ele poţi auzi doar un singur lucru: „Câtă nedreptate! Se vede că şefului nu i-a plăcut ciocul meu”. Vulturii, din contra, sunt avansaţi în grad. Este foarte important să nu fii raţă, să nu măcăi, dar să acţionezi. Este cazul să te debarasezi de asemenea „păsări” din anturajul tău. Există însă persoane, care consideră că şi raţele pot fi învăţate să muncească. Dar ştii ce vei primi în final? O raţă motivată.

Iată câteva deosebiri dintre raţe şi vulturi:
- Raţele spun: „Eu nu voi putea face aceasta”. Vulturii întreabă: „Cum pot face aceasta?”
- Raţele sunt pesimiste. Vulturii sunt optimişti.
- Raţele discută doar despre emoţii negative. Ele chiar organizează întruniri ale raţelor, pentru a discuta despre aceasta. Vulturii vorbesc doar despre succese.
- Raţele fac doar ceea ce li se cere, iar uneori nici aceasta. Vulturii fac mai mult decât li se cere.
- Raţele lucrează încet. Deviza lor: „Eu m-am angajat ca să lucrez, nu ca să alerg”. Vulturii îndeplinesc lucrul cu viteza maximă posibilă.
- Raţele consideră că şi aşa le ştiu pe toate şi totdeauna vor găsi un motiv pentru a nu face ceva. Vulturii sunt pregătiţi în permanenţă să înveţe ceva nou. Ei, pur şi simplu, se apucă de lucru şi fac.
- Raţele găsesc motive să nu facă. Vulturii găsesc soluţii.
- Raţele nu riscă. Vulturilor, uneori le este frică, dar aceasta nu-i opreşte din acţiune.
- Raţele lucrează de la nouă până la şaptesprezece. Vulturii lucrează de la şaptesprezece până la nouă.
- Raţele văd o problemă în orice şansă. Vulturii văd o şansă în orice problemă.
- Raţele îi bârfesc pe cei din jur, atunci când ei sunt lipsă. Aceasta le permite să se simtă importanţi. Vulturii spun despre oameni doar lucruri bune sau tac.
- Raţele au nevoie de mult timp pentru a lua o decizie, dar foarte repede revizuiesc deciziile adoptate. Vulturii iau decizii repede, deoarece ei au un sistem al valorilor şi au încredere în propria intuiţie.
- Raţele se concentrează pe problemele lor şi măcăie. Vulturii se concentrează pe rezolvarea problemelor şi acţionează.
- Raţa este ranchiunoasă şi mult timp nu poate uita obida. Vulturul poate ierta.
- Raţele aşteaptă să fie hrănite şi dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci încep a măcăi. Vulturii îşi iau toată responsabilitatea pentru propria viaţă şi obţin ceea ce au nevoie.
- Raţele sunt impuse să iubească ceea ce au. Vulturii primesc ceea ce iubesc.
- Raţele reacţionează zgomotos la fiecare fleac şi văd în aceasta sensul vieţii. Vulturii trec pe alături de nimicurile vieţii.
- Lumea raţelor este mărginită de malurile iazului. Vulturii se ridică la înălţimi imposibile.
- Raţele se plâng pe circumstanţe. Vulturii schimbă circumstanţele.
- Şi aşa mai departe.
Cine şi cum influenţează

Ce pot învăţa răţuştele în cârdul lor? Să măcăie. Vulturii îi educă bărbăteşte pe cei care-i înconjoară. Ştii cum îşi pregătesc vulturii puii pentru viaţă? La început, aruncă din cuib puful care era la fund. Apoi înlătură iarba moale.
Cuibul devine tot mai puţin şi mai puţin confortabil. Mai apoi sunt înlăturate crenguţele. Puii sunt impuşi acum să stea pe crengi tari. Şi în final, femela şi masculul distrug tot cuibul. Puii rămân pe stânca golaşă. Unii încep a da din aripi, încercând să zboare. Dacă puiul este prea fricos, atunci părinţii îl împing de pe stâncă.

Dacă aripile nu-l ţin, vulturii îl ajung din urmă şi-l aduc înapoi pe stâncă. Dar nu pentru mult timp. Urmează următoarea încercare. Şi aceasta continuă, până când va învăţa să zboare.

Fiind alături de vulturi, oamenii evoluează. Vulturii nu acceptă stagnarea şi lenea. Ei aşteaptă mult de la puii lor şi îi împing să acţioneze. De aceea, vulturii sunt consideraţi învăţători buni. Ei sunt preocupaţi de viaţă şi de cei care-i înconjoară. Ei vor să-i influenţeze. Ei vor ca totul să evolueze şi să se schimbe în mai bine.

Posibil că aceasta este explicaţia principală, de ce oamenii au un respect deosebit pentru aceste păsări şi le folosesc drept simboluri pe drapele. Ei se inspiră de la ele. Învingătorii trăiesc o viaţă de vultur.
Dar ce pasăre ai alege tu pentru simbolurile tale?

Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.