O zi completă

Cinci. Am avut parte azi de cinci evenimente plăcute. Repartizate uniform pe toată durata zilei pentru a menține starea de euforie continuă.

I. Prima zăpadă

Fiindcă nu am nici o treabă cu traficul (locuiesc la câțiva metri de facultate) prima zăpadă mi-a adus doar emoții pozitive. Atmosferă de poveste. Și a fost ninsoare din aia deasă, să nu aibă nimeni nici o îndoială că în sfârșit mult așteptata iarnă a auzit colindele și clopoțeii. Când afară ninge, oamenii devin mai buni, mai calmi și mai calzi. Zăpada înseamnă prospețime.

II. Un pas spre o cameră nouă, cu colegi noi

De câteva săptămâni bat și aștept la uși, în speranța că cineva îmi va auzi rugămintea. Vreau să mă mut în altă cameră. Sau cămin. Nu contează. Undeva unde să pot dormi. Nu vreau să-mi fac speranțe deșarte, însă azi o doamnă mi-a dat asigurări că după vacanță se rezolvă. După atâtea refuzuri, asta echivalează cu un ”da” ferm pentru mine. Dacă stau și mă gândesc bine, ăsta e cadoul pe care îl vreau de la Moșul. O cameră nouă, cu colegi noi.

III. O săptămână la Covasna

De când învăț la Cuza, nimănui nu i-a păsat de notele mele. Ba chiar odată, când am vrut să depun o contestație la un examen, un profesor mi-a spus, mai în glumă, mai în serios: ”De ce vrei să depui contestație? Ce contează? Oricum ești la taxă.” Da, sunt la taxă. A fost condiția impusă de universitate dacă vreau să-mi fac studile la Cuza. Să plătesc taxa pe toată durata studiilor. Indiferent de note. Nu tu buget, nu tu bursă, nu tu abonament redus la transport public, nu tu posibilitate de participare la programe cu schimb de experiență. Ciudat este că îmi dau cămin. Puteau să mi-l ia și pe acesta. Nu am ce să fac, rabd. Și eu, și părinții. Îmi spun (mă mint?) că nu învăț pentru burse și facilități, ci pentru cunoștințe.

Astăzi însă, ceva a fost diferit. A sclipit o stea și pe cerul meu. Ieri, mai mult din principiu, am depus cerere pentru tabără de iarnă la munte. Eram aproape sigur că cererea îmi va fi refuzată. Și m-am înșelat. Alături de alți 34 colegi de facultate, beneficiez de o săptămână la munte. Sigur, ne-au repartizat pe toți prin diferite locații. Eu m-am ales cu Covasna. Nu știu dacă o să-mi placă să stau singur o săptămână, izolat de lume însă acest bilet de tabără înseamnă pentru mine mai mult decât o săptămână la Covasna. Înseamnă primul premiu pentru notele mele, din partea facultății. Prima recunoaștere că merit și eu ceva.

IV. Un zece

Da, un zece. Simplu, dar totuși atât de plăcut. Nu vreau să se înțeleagă în urma lecturării blogului că am parte doar de note de zece. Doar despre astea scriu . Profit de ocazie pentru a mulțumi colegelor de echipă, care au contribuit și ele la această notă comună. Am fost rugat să nu dau nume. Nu dau.

V. Un post pe blog după o pauză

Am ignorat blogul timp de câteva zile. Multe idei s-au învârtit prin cap în acest timp. Timp să fie. Mi-a fost dor de blog. Mi-a fost dor de comentarii. Mi-a fost dor de mine. Prea profund spus? Poate. Dar adevărat. Sper să-mi pot lua laptopul la munte și să fie wi-fi pe acolo. O săptămână în singurătate, în inima naturii, când afară ninge ar trebui să fie foarte productivă din punct de vedere bloggeresc. Tare aș vrea să văd ce iese.

P.S. Cinci evenimente plăcute nu înseamnă zero evenimente neplăcute sau stresante. Am avut chef însă să scriu ceva frumos, plăcut, în spirit optimist. Că doar ninge afară…