Există creştinism “non-confesional”? Încă odată despre educaţia religioasă

Nu sunt teolog, dar totuşi am încercat să înţeleg ce ar reprezenta „creştinismul non-confesional”, „studiul biblic non-confesional”. Din câte ştim, există doar două modalităţi de a cerceta Biblia: prin prisma Tradiţiei Apostolice, prin care se pot „decodifica” adevăratele înţelesuri ale Bibliei, inaccesibile minţii omului modern şi studiul Biblic, care se rezumă la interpretarea voluntară a textelor, prin prisma mentalităţii omului postmodern. De aici şi se explică statornicia Bisericii Ortodoxe şi ramificaţia a cultelor protestante şi neoprotestante.

A limita lecţiile de religie la „studii biblice”, renegând învăţăturile Sfinţilor Părinţi, nu înseamnă decât impunerea unei viziuni protestante asupra creştinismului, reducerea credinţei la morală şi egalarea Noului Testament cu „Codul Penal”.

În posturile mai vechi pledam împotriva unui curs de „religie” care ar fi redus la „povestiri biblice”. Cred că disciplina „cultura ortodoxă” trebuie să atingă şi aspectele civilizaţionale: arhitectura, cântările, pictura, literatura, filosofia creştină etc.

Un elev trebuie să fie capabil să deosebească o Biserică ortodoxă construită în stil gotic de cea în stil moldovenesc, să fie capabil să deosebească o icoană bizantină de „icoana” pictată în stil clasic, să cunoască personalităţile, operele fundamentale ale culturii române şi ortodoxe universale care au pus bazele culturii româneşti, să cunoască semnificaţia sărbătorilor şi slujbelor religioase.

Aceste cunoştinţe sunt necesare pentru orice cetăţean al Republicii Moldova, pentru că sunt condiţiei prime pentru integrarea grupurilor minoritare în societatea moldovenească. Pentru a deveni membru deplin al societăţii moldoveneşti, orice membru este obligat moral să respecte elementele civilizaţionale care au stat la baza creării acestui stat, chiar dacă nu este gata să le asume.