Atenţie!!! Consecinţele nu întîrzie, ele vor începe momentan

Orice păcat, şi orice alegere în viaţă, va avea o consecinţă. Păcatul lui David, a avut două feluri de consecinţe. Prima categorie, sunt acele consecinţe care au fost văzute şi simţite momentan. Iar a doua categorie sunt consecinţele pe care trebuia David să le culeagă în viitor.  Să privim pe rînd la fiecare din ele. Astăzi ne vom opri la prima categorie şi anume asupra consecinţelor pe care David le-a simiţit momentan în viaţa sa, şi pe care le va avea oricine dintre acei care aleg intenţionat să păcătuiască.
Care sunt consecinţele care au venit momentan în viaţa lui David ? Aşa cum am văzut în articolele precedente, Psalmul 51 a fost scris de David după ce a păcătuit cu Bat-Şeba. Să privim în acest Psalm şi să vedem ce ne spune David despre starea lui de după păcat.

O senzaţie de murdărie şi vinovăţie
Dacă citim cu atenţie tot Pslamul 51 vedem cum de nenumărate ori David cere lui Dumnezeu să-i şteargă păcatul. Şi pentru a arăta seriozitatea faptelor sale, el foloseşte cîteva cuvinte cu privire la greşeala sa. Şi anume: fărădelege, nelegiuire, păcat şi “vina sîngelui vărsat”. Prin aceste cuvinte, şi prin felul cum David îşi cere iertare, ne arată cît de rău se simţea el în urma păcatului său. Dar şi mai mult, ne arată sinceritatea lui şi dorinţa de a fi iertat. 

Atunci cînd păcătuieşti, prima din consecinţe va fi senzaţia de murdărie şi păcătoşenie. Aceasta defapt nu va fi o senzaţie, ci un adevăr. Tu vei fi aşa, tu vei fi murdar, pentrucă aşa ai ales tu, să te murdăreşti de păcat. Şi dacă exteriorul tău îl poţi spăla făcînd un duş bun, atunci cum vei spăla sufletul şi duhul tău de nelegiuirile pe care le-ai făcut? Ştii ce te poate curăţi, dragul meu? Numai sîngele sfînt al Domnului Isus Hristos, care s-a vărsat la crucea de la Golgota. Numai prin credinţa în El, Dumnezeu şterge vina păcatului tău. Pînă atunci, poţi merge la toţi psihologii din lumea aceasta, poţi să apelezi la toţi vrăjitorii şi descîntecele posibile, dar vina şi murdăria păcatului tău va rămîne. În adîncul inimii tale, cînd vei privi sincer, tu vei şti că încă mai eşti murdar…

Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
2 Spală-mă cu desăvîrşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
3 Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.(Psalmul 51:1-3)

Lipsa veseliei şi bucuriei mîntuirii

8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele, pe cari le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
12 Dă-mi iarăş bucuria mîntuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! (Psalmul 51:8,12)

David şi-a perdut bucuria mîntuirii. Şi de aceea nu mai putea avea parte de bucuria şi veselia adevărată. Şi asta face păcatul,dragul meu. Atunci cînd alegi să păcătueşti intenţionat, îţi pierzi bucuria de la viaţa aceasta. Nu este interesant? Înainte ca să păcătueşti, diavolul anume aceasta îţi promite că vei avea, dacă te vei compromite cu păcatul. El îţi promite veselie şi fericire pe care Dumnezeu “nu” ţi le poate da. Dar priviţi pe mincinos acum în faţă şi observaţi rezultatul în viaţa lui David. Tocmai de bucurie şi veselie nu a avut parte după aceasta. Tocmai acestea îi lipseau cel mai mult şi el tînjea după ele. Adevărata bucurie este numai şi numai într-o relaţie strînsă cu Domnul Isus Hristos, aşa cum spune apostolul Pavel în epistola sa către Filipeni:

4 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăş zic: Bucuraţi-vă! (Filipeni 4:4)

Bucuria pe care ţi-o promite diavolul şi lumea aceasta, este de foarte scurtă durată. Şi după ea vine numai decît o depresie adîncă şi foarte greu de vindecat. Bucuria mîntuirii pe care o dă Dumnezeu printr-o relaţie vie şi strînsă cu Isus Hristos, ţine veşnic. Ce alegi tu, dragul meu?

Simţul singurătăţii şi a lipsei lui Dumnezeu în viaţa ta

10 Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!
11 Nu mă lepăda dela Faţa Ta, şi nu lua dela mine Duhul Tău cel Sfînt. (Psalmul 51:10-11)

A fost o perioadă în viaţa mea, cînd citeam, studiam Cuvîntul Lui Dumnezeu, dar încă nu luasem o decizie fermă şi sinceră de a urma pe Hristos. Ţin minte şi azi zilele acelea… Mă simţeam cel mai singur şi nenorocit om. Faţă de prieteni, colegi, părinţi, eu încercam să arăt bine, purtînd o mască a ipocriziei şi făţărniciei. Dar atunci cînd rămîneam singur, mă simţeam mai singur ca niciodată.
Dragul meu, ce poate fi mai groaznic, decît să ştii că Dumnezeu te-a părăsit? Ce poate fi mai dureros, decît să trăieşti viaţa fără de El? Păcatele noastre pun un zid de despărţire între noi şi Dumnezeu, aşa cum zice proorocul Isaia:

1 Nu, mîna Domnului nu este prea scurtă ca să mîntuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,
2 ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi -L împiedecă să v’asculte!
3 Căci mînile vă sînt mînjite de sînge, şi degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri. (Isaia 59:1-3)

Nu Dumnezeu s-a ascuns de David, ci păcatele Lui David au pus un zid de despărţire între el şi Dumnezeu, şi astfel i-au “ascuns” Faţa.
Dragul meu, Dumnezeu ne iubeşte şi El doreşte o părtăşie strînsă cu fiecare dintre noi. Dar pentru aceasta, nu mai trebuie să te joci cu păcatul. Fii conştient că păcatele tale vor aduce consecinţe momentane în viaţa ta şi apoi vor veni şi consecinţe pe care le vei simţi în viitor.
Şi mai vreau să te gîndeşti  la ceva astăzi dragul meu.  Aşa cum consecinţele nu întîrzie în viaţa celui ce păcătuieşte, tot aşa binecuvîntările nu întîrzie în viaţa celui ce ascultă din toată inima de Cuvîntul Lui Dumnezeu.
Ce alegi tu să faci?