A fost 1 decembrie
A trecut si mica noastra vacanta, frumoasa de altfel, si peste cateva ore intram in ritmul obisnuit de viata. A trecut si 1 decembrie, prima zi de iarna, prima zi a lunii cadourilor si in acelasi timp, ziua tuturor romanilor. Acum 91 de ani la Alba Iulia se adopta rezolutia conform careia de consfintea unirea tuturor romanilor. Acum 5-6 ani, traiam evenimentul cu emotie, purtand la piept tricolorul si simtindu-ma mandra ca sunt romanca, desi in Republica Moldova nu se sarbatoreste in mod oficial. Imi aduc aminte de profesorul de istorie care incerca sa ne “propovaduiasca” adevarata noastra istorie, incurajandu-ne sa aratam ca ne simtim romani. Astazi…nu mai simt la fel, aflandu-ma aici, in Romania. Parca nu mai are aceeasi semnificatie, nu mai simt aceeasi pulsatie in piept, acealsi sentiment de bucurie doar la gandul ca odata am fost o mare Romanie. Si aceasta senzatie e cu atat mai nuantata, cu cat ma uit la romanii din jurul meu si nu-mi vine a crede ce vad sau ce aud: sa fii roman, sa traiesti in Romania, sa fii adult, sa fii in toate facultatile mentale (aparent), sa “sarbatoresti” 1 decembrie si sa nu stii de fapt ce sarbatoresti?!
Se pare ca o data cu trecerea timpului are loc o banalizare a simbolisticii evenimentelor ce marcheaza istoria si cultura unei natiuni. Oamenii nu mai comemoreaza evenimentul in sine, ci doar sarbatoresc faptul ca au o zi libera. Si nu este vorba doar de trecerea anilor, ci si de o stabilitate prin care se caracterizeaza situatia generala a Romaniei, in comparatie cu cea a Republicii Moldova. Basarabenii au ramas in fata “portii inchise”, cu o situatie politica nedefinita, cu evenimente ce continua sa rascoleasca sufletele celor ce se simt romani si cu un viitor incert. Probabil acest gen de evenimente ii ajuta sa-si puncteze identitatea nationala si sa se simta fericiti ca sunt romani.
Sursa
2009-12-02 01:34:08