Anca-Mihaela's Blog

într-o zi

voi fi eu şoarecele de laborator

care va renunţa să se salveze

dintr-un pahar cu apă

nu cred în lucrurile care pot dura mai mult decât noi decât tine

n-ai să vezi niciodată bezna în care ne-aruncăm ţinându-ne de mână nu ne mai uităm în părţi când traversăm strada

sa fii student la medicină înseamna multe lucruri. mai înseamnă să te simţi umilit, să înveţi că eşti nimeni, să nu uiţi asta. să te urăşti.

un fel de dorinţă de hibernare şi nimic altceva. nimic.

mă simt în regulă cînd sunt furioasă pe mine.

Ultimul timp descopăr lucruri tot mai triste, nu urîte pur şi simplu triste. Niciodată nu mi-a reuşit să am o relaţie ok cu oamenii, cu cei ce mă înconjoară. nu căutam explicaţii de ce se întâmplă aşa dar stai că se încep a clarifica lucrurile.Nu îi înţeleg , încerc să o fac şi o dau în bară, încerc să ţin la ei, ţin la ei şi iar o dau în bară. Trebuie să fie cineva vinovat în orice situaţie şi aici mă dau voluntară. Mă dau alţii voluntară. Uneori chiar fără să mă întrebe chiar fără să mă anunţe. E tare haios când unii calcă strâmb şi te fac vinovat de asta sau poate eşti vinovat că nu ai căzut şi tu. Ca să fii ok cu lumea trebuie te împiedici odată cu ei sau mai fain sa o faci intenţionat pentru ai face fericiţi.

Mă ghemui, mă împăturesc, mă fac mititcă. Şi da, izolarea e o zonă de confort, una ok în care pot să nu mă simt vinovată că exist.

în camera mea s-a instalat dezastrul, s-a multiplicat prin toate colţurile, pe sub cărţi, haine, caiete, ciorapi, cărţi, cărţi, cărţi,caiete… e o dezordine totală, un haos total. În capul meu se arpopie apocalipsa, oameni, mulţi oameni, unii peste alţii, promisiuni, dezamăgiri şi din nou oameni… medicină, multă medicinăăăăăăăă, doze, doze, doze, mecanisme de acţiune şi apoi iarăşi oameni unii peste alţii, în mine mulţi oameni, cărţi, cărţi, poezii cîteva şi doze, medicamente, fiole… dacă fac curat în cameră poate se schimbă ceva şi în capul meu…

La sfîrşitul lunii septembrie(23-26) Dumitru Crudu a iniţiat un Atelier Creative Writing la Biblioteca Publică “Ştefan cel Mare şi Sfânt” (Filială a Bibliotecii Municipale “B.P. Hașdeu”) . Invitată la care a fost Julia Schoch din Germania. Trei zile s-a lucrat intens, s-au învăţat multe lucruri, am descoperit oameni frumoşi. S-au scris proze scurte, au urmat discuţii, s-a comentat pe marginea acestora. Textele erau foarte diferite deşi porneau de la aceeaşi idee, de la acelaşi model schematic. S-au născut texte bune într-un final. A avut loc o lectură publică a acestora.

După trei zile încă mai trăiam cu atmosfera de la atelier. Şi da, a avut loc o şcoală de proză moldo-germană.E venimentul a fost susţinut de Centrul Cultural German Akzente în parteneriat cu Goethe-Institut Bukarest.

Julia Schoch laureată a mulor premii şi burse naţionale/internaţionale, ne-a vorbit despre cărţi, despre scriitură. Am avut bucuria să ascultăm un fragment din ultimul roman al scriitoarei „Cu viteza verii”.

Un fragment tradus din romanul „Steltz şi Brezoianu” îl găsiţi aici http://atelier.liternet.ro/articol/4667/Julia-Schoch/Pana-la-urmatoarea-revolutie.html

Lectură Plăcută!