reveniri

se întîmplă cîteodată
că mă adun
picior cu picior
mină cu mînă
din singuratăţile altora
jurizînd de parcă o expoziţie a sihăstriilor
cu dreptul de a-mi atribui pe rînd
o izolare
un capriciu
pentru că aşa trebuie să fie
spun unii

pe care ar trebui să-i credem
unii care n-au apucat sa inteleaga
că dacă trîntim clapele pianului peste degete
se răcneşte cea mai tristă simfonie
am ţipat
din singurătăţile lor
care mi s-au infiltrat sub piele
convertindu-se fără voie
în stări autentice
intense
acute
grave

se întîmplă citeodată
să cred în ei
să mă pierd
să mă adun
să iubesc