Disperat că atacurile mogulilor asupra lui Traian Băsescu îl întăresc pe acesta, Vîntu, cel care pånă acum stătea în umbră, începe să decarteze prin intermediul lui Sorin Roşca Stănescu documente vechi provenite de la SRI, de pe vremea cånd Radu Timofte era director al acestei instituţii. În urmă cu trei ani, ziarul „Curentul“ publica o înregistrare audio explozivă care scotea la iveală cum Radu Timofte îi preda documente strict secrete lui Vîntu. Ieri, Sorin Roşca Stănescu a publicat documente „Strict Secrete“ ale SRI, într-o nouă încercare disperată de compromitere a preşedintelui Traian Băsescu. Este vorba de nişte Note SRI şi Autorizaţii de interceptare care poartă menţiunea explicită de „Strict Secret“ şi care datează din perioada în care Timofte conducea această instituţie.  Fostul ziarist, exclus din breaslă de Clubul Romån de Presă şi Asociaţia Jurnaliştilor din Romånia, publică documentele sustrase de la SRI în condiţiile în care simpla deţinere a unor astfel de acte oficiale clasificate se pedepseşte cu închisoarea. Într-un caz similar, în care un CD cu date ale Armatei, care purtau pe alocuri ştampila de „Secret“, a fost transmis presei, autorul copierii şi difuzării CD-ului a fost arestat şi cercetat, conform Codului Penal.
Codul Penal al Romåniei pedepseşte divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului.
Astfel, art. 169 din Codul Penal stabileşte că „ divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
Cu pedeapsa prevăzută în alin. (2) se sancţionează deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgării, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului.
Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sunt săvårşite de orice altă persoană, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 7 ani“.
Conform Legii 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, un document clasificat cu „STRICT SECRET“ de către şeful SRI conţine „informaţii a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securităţii naţionale“, iar conform Codului Penal, deţinerea unor astfel de documente şi divulgarea lor se pedepsesc cu închisoarea.
Înregistrarea pe care v-o prezentăm în continuare constă într-o convorbire între controversatul om de afaceri Maricel Păcuraru, asociat al lui SOV în firma PRESTIGE MEDIA ADVERTISING SRL, şi patronul ziarului „Curentul“, Mihai Iacob.
Astfel, în noiembrie 2006, Mihai Iacob relata în ziarul „Curentul“ cum într-una din discuţiile sale cu Maricel Pacuraru acesta i-a confirmat faptul că Radu Timofte, fostul şef al SRI, era un vizitator frecvent al lui SOV, atåt înainte de alegerile din 2004, cåt şi după. Păcuraru i-a povestit, în detaliu, un episod din aceste întålniri, în care acesta l-a transportat cu maşina sa pe directorul de atunci al Serviciului Romån de Informaţii, Radu Timofte, de la sediul SRI la o locuinţă conspirativă a Serviciului, aflată în afara Bucureştiului, unde-i aştepta chiar Sorin Ovidiu Vîntu. În timpul deplasării, potrivit afirmaţiilor lui Păcuraru, Timofte a primit alarmă de gradul 0 şi s-a prezentat de urgenţă la guvern. În timp ce-l aştepta pe Timofte în maşină, Păcuraru s-a dus la biroul său aflat pe strada Sevastopol, în apropierea Palatului Victoria, unde a fotocopiat toate documentele aflate în geanta lui Timofte, pe care acesta o lăsase în maşină.
Ulterior, cei doi s-au dus la întålnirea cu Vîntu, la casa conspirativă a SRI, unde s-au fotocopiat din nou documentele lui Timofte, la insistenţele lui SOV, care-i cerea şefului SRI să nu-i lase puterea absolută lui Traian Băsescu. O parte din documentele fotocopiate au fost predate de SOV lui Tăriceanu, pentru a echilibra raportul de forţe dintre cele două Palate.
Trebuie să precizăm că nu avem semne de întrebare în legătură cu veridicitatea celor povestite de Păcuraru, întrucåt pånă în prezent toate informaţiile „våndute“ de acesta ziarului „Curentul“ (ilegalităţile de la Poşta Romånă, mita dată de Allianz Ţiriac şi Astra pentru a încheia asigurări la Poşta Romånă, denaturarea contractelor de publicitate ale ziarului „Gardianul“) s-au dovedit reale.
O dovadă în plus că cele spuse de Maricel Păcuraru sunt reale este şi publicarea în ziarul „Gardianul“ din 13 noiembrie 2006 a unui document al SRI purtånd menţiunea „Strict Secret“ şi semnat de Radu Timofte.
Vă prezentăm în continuare stenograma unor discuţii cu Maricel Păcuraru, ulterioare evenimentelor prezentate mai sus, şi care face referire, bineînţeles, la cele povestite de proprietarul de atunci al ziarului „Gardianul“.
Înregistrarea nr. 1, în care Maricel Păcuraru certifică sustragerea documentelor SRI „Strict Secrete“.

Mihai Iacob: Dacă treaba cu Timofte şi cu actele este reală, aia este cheia ta să-l scoţi din joc.
Maricel Păcuraru: Da, dar nu acuma. Că acuma declar, nu fac acum un război. Cum să fac acum?
M.I.: Nu, nu. Nu faci niciun război. M-asculţi?
Maricel Păcuraru: Vai de capul meu. Poate nu ştii. Vai de capul meu. Alea, cånd nu am. Băi, cånd nu mai am nicio chestie, nicio reuşită, în momentul ăla zic: dă-le-n pula mea, le dau şi gata. Că toate hårtiile alea scoase ştii pe cine fut acuma cel mai tare?
M.I.: Da.
Maricel Păcuraru: Pe ăsta, pe Timofte.
M.I.: Da. Timofte, şi pe el.
Maricel Păcuraru: Pe el cum? El a pus garda.
M.I.: El a pus garda şi i s-au dat lui, da?
Maricel Păcuraru: Şi cum au ajuns la mine? El nu le-a folosit. El poa’ să spună, să nu recunoască. Ce dovezi am eu? Cine poate să spună că-s alea?
M.I.: Pe ele-s puse ştampila de strict secret. Da?
Maricel Păcuraru: Da.
M.I.: Şi de secret sau de nu ştiu ce.
Maricel Păcuraru: Da, da, secretizate.
M.I.: Perfect. Faceţi legătura. Da?
Maricel Păcuraru: Da.
M.I.: Bun. Casa în care ai fost, ştii, da?
Maricel Păcuraru: Da.
M.I.: Ştii unde ai fost, da?
Maricel Păcuraru: Da.
M.I.: Ştii cu aproximaţie şi perioada.
Maricel Păcuraru: Da.
M.I.: Da?
Maricel Păcuraru: Da. Dar sunt singur împotriva la doi.

Înregistrarea nr 2, în care Maricel Păcuraru afirmă că actele „Strict Secrete“ ale SRI au ajuns la Sorin Ovidiu Vîntu.
M.I.: Maricele, eu nici nu ştiu ce conţin, că n-ai vrut să-mi spui. Mi-ai spus că sunt nişte aşa şi că unele-s la Vîntu şi, bun, unele-s la Tăriceanu. Tu eşti singurul martor că i le-a dat lui. Singurul martor. Da?
Maricel Păcuraru: Şi el o să spună: „Băi, n-am primit, n-am venit, nu m-am întålnit“.
M.I.: Şi de unde atunci, tu, Maricel Păcuraru, ai acte strict secrete? A? Bun. Tu eşti singurul om care arăţi unde-au fost, da? Corect? Care ştie în amănunt că a fost sunat şi chemat pe T.O. (Telefonul Operativ – n.r.). Deci sunat, s-o dus, s-o dus la Guvern. Deci ceea ce spui tu este: verificaţi amåndoi. Da?
Maricel Păcuraru: Da. Nah. Deci mie, Radu (Radu Timofte – n.r.) chiar nu mi-a făcut nimic.
M.I.: Cine?
Maricel Păcuraru: Radu. Aş duce un război. Ceea ce spui tu este foarte adevărat. Te doare-n pulă să-ţi atingi tu ţinta de plecare. Colaterală. De acord şi cu chestia asta. Dar eu, în momentul ăsta. O dată: dacă am bomba asta, gata, clar, indiferent ce vrei tu, indiferent ce acoperire-mi dau ăştia. Gåndeşte-te că la noi, deocamdată, legea este, pentru siguranţa martorului, să zic că mă bag martor sub acoperire, pula! Tot mă găsesc. Că oamenii vorbesc între ei.
M.I.: Da, dar nu-i vorba de…
Maricel Păcuraru: Sunt eu singur contra lor.
M.I.: Da,
Maricel Păcuraru: Deci sunt eu singur contra lor. N-o să recunoască cei doi, ca n-am fost decåt noi trei. Deci.
M.I.: Da.
Maricel Păcuraru: Radu (Radu Timofte – n.r.) n-o să recunoascăniciodată. Iar ăsta cum pula mea să mai zică, c-atunci gura la om, gura la om.
E foarte delicată treaba. E foarte, foarte delicată, Mihai.

Înregistrarea nr 3, în care Maricel Păcuraru arată cum s-a întâlnit cu Vîntu şi Timofte într-o casă conspirativă a SRI.

M.I.: Vrei să-mi dai o dovadă de bună-credinţă?
Maricel Păcuraru: Da. Dar nu ţi-am dat, mă, pån-acuma?
M.I.: Stai mă, eu cum jucaţi voi, eu nu vă-nţeleg. Unde v-aţi întålnit cu Timofte şi cu…
Maricel Păcuraru: Aici, în jurul Bucureştiului.
M.I.: Pai, nu. Îmi arăţi şi mie casa?
Maricel Păcuraru: Hai, măi Mihai. Aşa ai ajuns, şi casa aia?
M.I.: Nu vreau s-o fotografiez. Nu vreau. Să-mi arăţi.
Maricel Păcuraru: Mihai, Mihai, o să vină timpul ca acele hårtii care le am, n-am să le pot juca niciodată singur.
M.I.: Nu, nu, nu!
Maricel Păcuraru: Mă, Mihai, de ce mă pui acuma-ntr-o situaţie.
M.I.: Nu, nu. Păi e normal să spui: uite-acolo ne-am întålnit. Gărzile nu ştiau că vii?
Maricel Păcuraru: Nu, era numai el acolo în casa aia.
M.I.: Cine?
Maricel Păcuraru: Numai Sorin (Sorin Ovidiu Vîntu – n.r.), cånd ne-am dus. În casa aia numai.
M.I.: Deci nu în casa de la Corbeanca.
Maricel Păcuraru: Nu, nu, aia de la Otopeni. Nu, mă, nu în casa aia.
M.I.: Pai şi ce, îi greu să-mi arăţi, măi?
Maricel Păcuraru: Nu pot măi. Mă, de ce mă pui?
M.I.: Da’ ce-i cu aia?
Maricel Păcuraru: Nu ştiu a cui e. Ne-am dus acolo.
M.I.: Şi nu poţi să mi-o arăţi? A-ră-tat.
Maricel Păcuraru: Mihai!
M.I.: Sau spus uite-i pe strada cutare.
Maricel Păcuraru: Mihai, Mihai, Mihai!
M.I.: Păi aşa, eu pot verifica dacă cele spuse de tine fără să-mi arăţi nimic sunt reale sau nu. Uite, vezi ţi-am spus şi…
Maricel Păcuraru: Mihai, Mihai!
M.I.: Nu ţi-am zis adă-mi acte!
Maricel Păcuraru: Mihai!
M.I.: Ce-i?
Maricel Păcuraru: Deci te rog foarte mult! Vrei să crezi ce ţi-am spus eu?
M.I.: Păi da, băi, dar…
Maricel Păcuraru: Deci eu ţi-am spus o chestie cånd nu era niciun moment de durere. Mihai, eu nu pot să fac treaba asta.
M.I.: Ce, nu poţi să-mi spui localitatea unde-a fost întålnirea.
Maricel Păcuraru: În jurul Bucureştiului, ţi-am spus.
M.I.: Dar „în jurul Bucureştiului“ are 4000…
Maricel Păcuraru: Da, ia-o tu aşa.
M.I.: Păi stai puţin, uite-aşa e-n jurul Bucureştiului.
Maricel Păcuraru: Mă Mihai, da’ de ce m-a måncat pe mine-n cur? Eu am avut încredere şi ţi-am spus. Tu acuma ce vrei?
M.I.: Da mă, eu vreau să ştiu dacă-i real.
Maricel Păcuraru: Nu pot mă. La ce te-ajută? Eu ţi-am spus că ne-am întålnit. E-o chestie care ţi-am spus-o eu, fără ca să ai tu nicio treabă. Acuma a venit, a picat, ţi-am făcut o povestire. Cum şi tu, la råndul tau, mi-ai făcut foarte multe. Acuma, tu ce vrei? Hai şi unde? Hai şi cum? Mihai.
M.I.: Păi, da’ întreabă-mă şi tu altceva.
Maricel Păcuraru: Şi-n seara aia cånd ţi-am spus, hai şi mai întreabă-mă.
M.I.: Da. Îţi dai seama că pe mine mă interesează. De-atunci ţi-am spus. Nu mi-o venit pe parcurs.
Maricel Păcuraru: Mihai. Ştiu. Lasă-le-acolo. Te rog foarte mult. Radu nu mi-a făcut nimic mie. De ce să-l bag eu în căcat pe ăsta acuma? Şi n-ajung nici căcaturile astea. Pai ce pula mea. Tu vrei să-mi pui şi serviciile-n cap. Şi ce-a făcut ăsta, Turcu, mă, Liviu Turcu? A aruncat cuţitul! Şi dacă ăsta nu l-a adus tot. Păi eu cu cine mă lupt? Cu serviciile?

Înregistrarea nr 4, în care Maricel Păcuraru recunoaşte sustragerea şi deţinerea de documente „Strict secrete“ ale SRI.

M.I.: Deci. Părerea mea, că tu nu-ţi joci cartea. Eu în locul tău acuma aş merge pe varianta Radu Timofte-Vîntu total.
Maricel Păcuraru: Nu pot. Dacă l-aş vedea legat direct.
M.I.: Păi cum nu-i legat direct, mă?
Maricel Păcuraru: O futeam de mult. Nu era bă direct. Că s-au întålnit? Toată lumea ştie că s-au întålnit. Nu sunt singurul. I-ai turnat şi tu, că i-ai şi filmat. Eu, spre deosebire de tine, nu i-am filmat. Ştiu numai eu.
M.I.: Stai, stai, stai. Da’ nu-s actele? Îs actele date, băi Maricele!
Maricel Păcuraru: Cum îs date, dacă le-am furat eu mă!
M.I.: Păi tu le-ai furat, dar nu i-a dat şi lui un rånd, originalele… geanta.
Maricel Păcuraru: Nu măi, în geantă, la mine, erau nişte documente.
M.I.: Da, tu le-ai copiat.
Maricel Păcuraru: A plecat, eu am copiat, el s-a dus la unitate, a luat altele, că, s-au gåndit ei, nu pe aia, merg pe alte probe. Radu nu vroia să facă copii de pe documente: „Bun, ţi le-am adus, ţi-am arătat, du-te-n pula mea. Tu nu poţi să faci copii, că-s documente secrete“.
M.I.: Aşa.
Maricel Păcuraru: „Hai să le copiem, dă-i în pula mea!“. Şi ăsta-i spunea: „Băi, băi, băi, băi, băi, aruncăm serviciul în aer. Tu eşti nebun. Cum să-ţi dau“. Şi ăsta-ncepea cu teoria lui: „Băi, tu nu-ţi dai seama că-i facem pula mare lui Băsescu. Băsescu tre’ să aibă griji. Dă-l în pula mea.“ Acolo era mişcarea. Avea şi mai multe hårtii. Iar dacă mai era unul, dacă erau alte probe. Dacă erau. Cum sunt nişte contracte clare. Dar asta nu-i nimic. Asta-i ce-am zis eu. Eu pot să spun orice, că le găsesc pe stradă şi să spun că-s a lu’ ăla. E greu să demonstrez. Hai, mă!
M.I.: Ai casă, ai locul, ai toate, toate, toate. Eu zic că nu-i greu. Toate, toate duc acolo. Ştii ceva, la cåt au fost ei acuzaţi de månării…
Maricel Păcuraru: Mihai, păi tu i-ai filmat c-au fost, şi asta i-a legat. Şi ce s-a întåmplat mă? Au fost cu elicopterul. Ştiu de la… toată lumea vorbea: băi, ce bulan a avut ăsta cånd i-ai filmat cu elicopterul acolo.
M.I.: Scoate-mi şi mie măcar o parte.
Maricel Păcuraru: Bai, te mănåncă-n cur. Băi, hai mă să discutăm altele.
M.I.: Indiferent. Indiferent din ce, vreau o foaie.
Maricel Păcuraru: Mihai, Mihai. Tu nu eşti un fraier. Imediat ai făcut legătura pe interes. Lasă-mă-n pace. Sunt, toate sunt documente secrete, ce Dumnezeu, scrie pe ele. Sunt documente oficiale de serviciu. N-am văzut pånă atunci documente şi cum arată un document secret. Atunci am văzut. Alea, nu ştiu-n pizda mă-sii, cånd te uiţi pe ele şi cånd le vezi, uită-te că scrie pe el: document secret, scrie pe el, document secret. „Du-te-n pula mea şi le predă! Dar tu le-ai luat, le-ai făcut copii, aaaaa, ai vrut să ne şantajezi, futu-te-n gură. A fost ăla idiot, i le-ai luat din geantă şi ai vrut să-l şantajezi“…
M.I.: Da, dar tu i le-ai furat înainte de a le da altuia.
Maricel Păcuraru: (råde) Mihai, eşti nebun? Le-am luat în pula mea. Le-am luat. Am mortul, acolo, după mine. Aşa, ca să nu mai spui niciodată că pe mine nu mă ţine curul.

WWW.CURENTUL.RO