Saptamâna care tocmai a ajuns la final a fost una grea pentru mine, plină de dezamăgiri, derutări şi regrete. Nici evenimentele politice, nici bucuriile cotidiene nu au reuşit să mă scoată din această pasă proastă.
Am primit o lecţie dură din partea destinului, un duş rece pe care am să-l ţin minte atât cât mai trăiesc pe acest pământ. Am învăţat că trădările sunt omniprezente, iubirea este un termen relativ şi foarte instabil, prietenii se pot întoarce cu spatele tocmai când ai nevoie de ei.
Acu 7 ani viaţa mea căpăta un sens frumos, descoperea puterea şi magia iubirii, iar astăzi…am descoperit că tot a fost o iluzie, o închipuire care s-a risipt.
Tot ce am costruit până acum a fost un castel de nisip, care s-a dărâmat repede şi a lăsat în urmă ruine dureroase şi neîncrederea că ar mai putea fi altfel.
Acum spun adio la tot ce ne-a legat până acum, adio şi nu mai este cale de întoarcere…as vrea să ştiu că o să fii fericit, dar uneori, în stările de furie care mă încearcă îmi doresc să regreţi tot până la lacrimi.
Viaţa mea deschide o carte nouă, cu file imaculate şi pregătite pentru a înscrie alte amintiri, loc pentru tine nu este, eu o iau de la capăt, adio…
