Către a Ta făptură

Şi munca Ta de zor,

Mă-nchin cu pietate,

Iubite Profesor!

Un fir de păr albit-a

Pe fruntea Ta măreaţă

Un zîmbet de lumină

Ţi s-a aprins pe faţă.

Şi inima îţi saltă

De bucurie plină,

Căci unde a fost umbră

Acuma e lumină.

Din pîinea cunoştineţei

Împarţi cu bunătate,

Cu drag, acelor, care

Sînt dornici de-a şti carte.