continuare
Răstignirea din satul Ţipova
Capitolul I Satul Ţipova sau Ştefan cel Mare.
În partea de răsărit a judeţului Orhei, deasupra malului stâncos al Nistrului, la 18 km spre miază-zi de târgul Rezina, se află satul Ţipova sau Ştefan cel Mare, cum îl vom numi de acum înainte. Satul se află aşezat în vechiul cuprins al cetăţii Gorodiştea. Întrarea în sat se face prin trei părţi: pe la miază-noapte din târgul Rezina pe malul Nistrului, prin satele Saharna şi Buciuşca, urcând malul stâncos al Nistrului pe un drum în serpantină până la o altitudine de 200 m; pe la sud-vest prin Horodiştea şi Izvoare şi pe la miază-zi, dinspre Lalova.
Fântâna din satul Ţipova
Priveliştea, ce se desfăşoară de aici, de sus, este dintre cele mai fermecătoare, satul aşezat pe un platou, domină împrejurimile, jos, apa Nistrului, şerpuind între maluri înalte şi stâncoase, se aşterne ca o panglică vie, iar dincolo de Nistru, cât poate ochiul străbate, se întind câmpurile Podoliei. De o parte şi alta a Nistrului stau faţă în faţă şiraguri de sate, toate cu acelaşi fel de aşezări şi mai întotdeauna locuite de moldoveni. Satul Ştefan cel Mare este sat vechi, alcătuit pe vremuri îndepărtate din câteva răzeşii şi din clăcaşii aşezaţi pe moşia mănăstirii Ţipova, iar legendele amintesc că, odinioară îi spunea Gorodiştea şi Dobrovăţ. Se numea Gorodiştea, ale cărei urme se mai văd şi astăzi, iar numele de Dobrovăţ îl avea prin faptul că schitul era închinat mănăstirii Dobrovăţ din judeţul Vaslui. Numele de Ţipova s-ar trage de la ţipăt, mai târziu rusificat – Ţipova, iar numele nou de Ştefan cel Mare s-a dat satului la 1932 pe baza legendelor existente şi anume, că la schitul din Scală s-a cununat Ştefan cel Mare cu una din soţiile sale. La început satul era alcătuit din câteva aşezări răzleţe pe moşia schitului din Scală, moşie dăruită schitului de stăpânitorii de odinioară ai Gorodiştei şi închinată mănăstirii Dobrovăţ. Mult mai târziu, pe la 1756, logofătul Radu Racoviţă închină din nou mănăstirii Dobrovăţ moşia, iar la 1842 moşia trece în posesia mănăstirii Căpriana din judeţul Lăpuşna, ca în cele din urmă să se exproprieze în întregime şi să se parceleze în loturi la ţărani.
Construcţii tradiţionale din satul Ţipova
Satul Ştefan cel Mare are astăzi (anul 1938 n.r.) o populaţie de 93 capi de familie cu 422 suflete de naţionalitate română, religie creştină, ortodoxă, cu ocupaţia prin tradiţia de veacuri – plugăria, creşterea vitelor, cărăuşia şi, mai puţin, pescuitul. Satul păstrează şi astăzi acea înfăţişare patriarhală a satelor vechi, cu gospodării curate şi bine îngrijite şi, mai ales, cu gospodari harnici şi cuminţi.
Şcoală primară din satul Ţipova
În afară de locaşurile de închinare mai fiinţează în sat o şcoală primară cu două posturi (fără local propriu) şi un cămin cultural. Întreprinderi industriale sunt: două mori de apă, alimentate de pârâul Jidauca din hotarul satului; întreprinderi comerciale – două prăvălii cu mărunţuşuri, una cu deţinători român şi alta cu evreu.
Gardurile tradiţionale din Ţipova
Capitolul II
Descrierea schitului din Scală
va continua…
