Aflu că s-a mutat la Domnul Părintele Simeon de la Essex. L-am cunoscut în 2003, cînd am vizitat Sfînta Mănăstire întemeiată de Părintele Sofronie.
Era deschis, zîmbind reţinut şi ascultînd cu plăcere pe cel ce îi vorbea. Răspîndea o smerenie demnă, izvorîtă din experienţă lăuntrică. Am băut ceai la măsuţa din curte şi am mîncat ciocolată neagră. Cuminţenia şi nobleţea lui covîrşeau cuvintele pe care le spunea, aşa încît nu mai reţin despre ce am vorbit. Era unul dintre puţinii oameni pe care îţi este destul să îi vezi.
S-a întîmplat să fiu cazat vreme de două săptămîni chiar lîngă chilia Părintelui Simeon. Într-o noapte l-am auzit citind psalmi. Probabil am fost unul dintre fericiţii cărora le-a fost dat să suprindă un om ca Părintele Simeon în cea mai de taină lucrare, care este rugăciunea. Nu mi-am închipuit niciodată că psalmii pot fi rostiţi în franceză pe acelaşi ton cu care ţăranii noştri îşi spun Tatăl nostru înainte de culcare. Această întîmplare mi l-a întipărit în minte pe Părintele Simeon pentru totdeauna.
Dumnezeu să-l odihnească cu sfinţii.
Posted in Ortodoxie
