Evreul nazist - "Aleg să cred că această greşeală a tinereţii lui îl face şi mai uman."

Textul acesta nu este (încă) un come back propriu-zis, dar m-a împins Necuratul să citesc încă o smiorcăială muierească de-a lui Mircea Cărtărescu în SENATUL EVZ: Tristeţea Sebastian. Şi, în urma lecturii producţiei "jurnalistului" Cărtărescu, nu pot accepta să sufăr de inimă rea, abţinându-mă să scriu, doar pentru că aşa am juruit duminica trecută, iaca! Încă o dată (precum H-R. Patapievici în recentul şi greţosul său edito din EVZ, în care afirmă aşa: orice critic al lui Băsescu constituie un "caz clinic" - este sigur de precizia şi moralitatea diagnosticului său dl. dr. psiholog Horia-Radu...; altă "idee" a lui HRP este aceea că nu Băsescu are o problemă, ci doar şi mai ales cei care se referă în mod critic la el) nu pare a discerne cauzele de vârtejul "disputei"... Cu osebirea că M.C. scrie despre...morţi, recte: Mihail Sebastian. Numai de bine, fireşte.

Da, această madame manquée care este dl. Cărtărescu se declară profund mâhnit(ă) de "disputa" stârnită în presa româneacă cu privire la extremismul de dreapta din studenţie al lui Sebastian, cultivat sub înrâurirea acestui Goebbels de tinichea al României, Nae Ionescu.
Cărtărescu "crede" cu toată sinceritatea sa naivă de mare scriitor că "oamenii-şi pot reveni din greşeli şi le pot uneori chiar răscumpăra." Mai rămâne de stabilit cum va proceda răposatul Sebastian pentru a-şi "răscumpăra" derapajul hilar (evreu nazist!), de o autohtonitate genuină, din tinereţe. Pentru că nu-l scuză nici talentul său, nici faima sa de "amator de concerte" (pentru M.C., acesta pare fi un argument pentru circumstanţele atenuante de acordat lui Sebastian), nici chiar evreitatea sa mai târziu prigonită. Iar la fraza asta o să râd mai încolo, dacă îmi voi reveni din şoc: "Aleg să cred că această greşeală a tinereţii lui îl face şi mai uman." La fel şi pe Rudolf Hess, fuga lui în prizonieratul inamicului. Asupra nătângului aceluia de R. Mazăre au sărit toţi inteligenţii şi ziariştii "subţiri" ai patriei, indignându-se ipocrit-conformist: "se întorc victimele Holocaustului în mormânt". Deşi primarele de pe litoral, probabil, habar nu are de nici o ideologie, a purtat o uniformă a Wehrmacht-ului de păun ce e şi pentru că e încă la vârsta intelectuală a filmelor de război făcute de Sergiu Nicolaescu. Pe Sebastian, însă, mare meloman interbelic, iubeţ nefericit de femei fatale, evreu şi, scurtă vreme, filonazist, îl iertăm mai uşor, nu-i aşa?!
Îi reamintesc, inutil, lui M. Cărtărescu adevărul următor: nu dezbaterea sau acuzele din presă trebuie să-l determine pe dumnealui să-şi pună (sau nu) în reanaliză obiectul admiraţiei, ci chiar faptele (adică, articolele) lui Sebastian, ele însele, nimic altceva. Nu textele fierbinţi din media de la noi "aruncă umbra" asupra integrităţii morale a celui care, de mulţi detractori ai lui Cioran, Eliade et comp, era văzut aproape ca un înger neprihănit. Iară nu vedem pădurea de copaci, am impresia! Deci, smiorcăieli!