își lasă fața peste umărul eiîi respiră în ceafă ca și cumnu i-ar fi spus cu o zi înainteești o femeie frumoasădacă aș puteaaș plonja între degetele talepentru totdeaunale-ai împleti în părul tăumi-ai face brățară din inima taca și cum așculege roșeața macilorîn dimineața de mâinecurg pe drum tăcerile eiun copil îi culege cuvinteleare păsări acasăîn ochii lorșir de stele