Am dat, întîmplător, de o emisiune a TV Trinitas despre modul în care se prezintă Ortodoxia pe internet. Motivul central al discuţiei este lipsa de control a site-urilor ortodoxe.
Timpul acordat acestei chestiuni de postul de televiziune al Patriarhiei Române lasă loc să se înţeleagă că există suficiente site-uri ortodoxe „incontrolabile” care au o audienţă foarte mare. În opinia realizatorului emisiunii şi a invitatului său, aceste site-uri sînt „disidente”, „necanonice” sau chiar „eretice”.
Deşi expertul invitat să ofere răspunsuri şi soluţii recunoaşte că nu este în temă, toată cultura lui teologică limitîndu-se la răsfoirea unei cărţi înainte de emisiune, domnia sa repetă obsedant cuvintele „canonic” şi „necanonicitate”, căutînd cu tot dinadinsul căi de a reprima Ortodoxia liberă de pe internet.
După părerea mea, emisiunea este una foarte interesantă. Mi-a creat impresia unei discuţii conspirative dintre un agent al Biroului Politic Central, în persoana invitatului şi un smerit părinte care rîvneşte să avanseze pe scara ierarhică, dar îl încurcă disidenţii.
Cu această ocazie am reauzit programul pe care trebuie să-l îndeplinească biserica pe viitor. Să nu comenteze. Internetul, zice expertul, este pentru acatiste. Îl şi văd pe respectivul domn dînd clik după clik şi făcînd metanii în faţa computerului. Poate e mai simplu ca orice ortodox să aibă un Ceaslov? Iar internetul, pe care specialiştii media de la site-urile oficiale ale Patriarhiei Române îl populează atît de timid încît nici nu oferă dreptul la comentarii şi nu fac public numărul vizitatorilor, să rămînă ceea ce este: un spaţiu provizoriu în care oamenii comunică.
Posted in Ortodoxie, Scandaluri 
