Aţi mâncat vreodată, vă întreb fără conjur, plăcintă cu pruni? Dar ştrudel cu meri? Ştiam eu că nu! Ei bine, dl. Const. Popescu - traducătorul din anul 1968 al zguduitoarei In Cold Blood (Random House Inc. 1966) a lui Truman Capote (tipărită la Editura pentru literatură, BPT - 1968) - pare să fi mâncat. Cel puţin, asta îmi spune mie felul cum tălmăceşte "dificila" denumire cherry pie, în speţă, cuvântul cherry. Nu are nici o scuză, în 1968 nu cred că Îndreptarul nota că pluralul de la cireaşă este cireşi, nici că infinitivul este a apare pentru verbul a apărea... În schimb, îl invidiez că a găsit o modalitate de a consuma la desert un întreg pom de cireş, ba chiar o livadă, învelită în pufosul blat al ştrudelului (sau să fi fost o tartă?, hm). I-o fi preschimbat mai întâi în rumeguş? Ori, poate, a tăiat dăraburi mai mari cu briceagul de la cingătoare, aşezându-le pe blat...Misteriu.
Cert e că nu-mi mai vine comod să continui lectura minunatei cărţi. Are cineva originalul pentru împrumut? Dar dacă a mai pus de la el, dl Const. Popescu? Dacă, de la jumătate, a adăugat şi trimis la tipar manuscrisul de la De veghe în lanul de secară (sau secare, secări, secăruri, după logica lui de profesoraş de liceu din Cuca Măcăii). Nea Costele, mai trăieşti? Să merg mai departe cu cititul sau..., dumneata ce spui?
