"Coridoare politice" - doar astfel pot fi denumite aceste încercări ale Kremlinului în relaţia sa cu Chişinăul, pe care tot îl poartă cu "acadeaua" rezolvării conflictului de pe Nistru de mai bine de 15 ani. De alftfel, dacă ar fi să spunem lucrurilor pe nume, nu văd ce altceva ar mai putea să o ţină pe Republica Moldova în arealul de influenţă a Moscovei. Mai mult ca atât, de o vreme încoace "amicii" de la Kremlin se joacă de-a "ţara-n bunghi" cu cei de la Preşedinţie pregătind un plan "bombă" pentru toată lumea care ar prevedea reîncadrarea Transnistriei în cadrul Republicii Moldova. Nu mă voi axa mult la tema dată că s-a scris mult deja, şi nici nu voi lua o opinie faţă de necesitatea reintegrării părţii Transnistrene, aici procesul prezintă un mai mare interes.
De la o vreme încoace locuitorii autoproclamatei republici nistrene nu mai primesc salariile şi pensiile cuvenite. Această situaţie se datorează paşilor întreprinşi de Moscova, şi anume - sistarea ajutorului financiar. Mai mult ca atît în vreme ce demnitarii Tiraspoleni îşi înregistrează firmele în RM şi se bucură de tot luxul vieţii libere şi nelimitate în bani, oamenii simpli încep a se dezamăgi în liderii săi şi caută o scăpare spre Chişinău. Cam aşa trebuie să deruleze întregul plan de "unificare" a Republicii Moldova în prima sa etapă. Mai mult ca atît Chişinăul, de la o vreme încoace se tot aruncă cu propuneri care mai de o naivitate dubioase la adresa Tiraspolului, sperând adragerea maselor transnistrene de partea sa. Această inţiativă nu poate de cît să fi salutată, însă existenţa transparenţii în cadrul unui aşa proces este implicită într-un stat de drept, sau nu suntem noi unul? Şi mai avem noi oare să fim purtaţi mult de "mânuţă" prin coridoarele politice de la Kremlin?