Deşi a declarat că nu are ambiţia de a fi viitorul preşedinte al Republicii Moldova, Iurie Roşca are totuşi planuri mari de viitor, dânsul ştie că anume el va fi succesorul lui Vladimir Voronin. Mai mult ca atât, este evident că cei doi au un plan concret, pe care au şi început să-l aplice, privind transmiterea treptată a frâielor puterii din mâinile liderului comunist în cele ale liderului creştin-democrat.
Vladimir Voronin nu are un alt „succesor” între membrii săi de partid. Lupu a părăsit PCRM, dar chiar dacă acesta nu l-ar fi trădat pe Voronin, el nu avea nicio şansă să-i ia locul lui Voronin. El nu se bucura de respect în rândurile fruntaşilor PCRM (cu atât mai mult nu se bucură acum, după ce „a trădat” PCRM), ba chiar era detestat de mulţi dintre aceştia, şi nu avea nici una dintre calităţile indispensabile unui lider: carismă, caracter şi, mai ales, era un tip nesigur chiar şi pentru comunişti. Voronin a spus despre Diacov că acesta este un top „skolizkii”. Vă imaginaţi ce spun astăzi comuniştii despre Lupu care i-a părăsit, intrând în tabăra unui politician „lunecos”.
La funcţia de succesor al lui Voronin nu poate pretinde nici consilierul acestuia Matk Tkaciuk. Din mai multe considerente. Deşi Tkaciuk este prieten apropiat şi chiar confidentul şefului statului, el totuşi se află într-un fel de concurenţă cu stăpânul său. În culoarele puterii în permanenţă se vorbeşte despre încercările lui Tkaciuk de a-l juca pe la spate pe şeful statului, informaţie care, în mod sigur, a ajuns la urechile lui Voronin. Probabil că liderul comunist ştie mult mai multe despre intrigile consilierului său decât ne putem imagina noi. Dar cel mai mare impediment este că Tkaciuk, supranumit şi eminenţa cenuşie a PCRM, niciodată nu va putea deveni liderul naţiunii din forte multe considerent, inclusiv pentru că este vorbitor de limba rusă şi este evreu, fapt cunoscut de toată lumea. Tkaciuk este eficient la croit planuri din umbră, dar nu pentru a ieşi în faţă, nu pentru a fi „conducătorul poporului”. Prin activităţile sale obscure, el şi-a cultivat prea multe antipatii atât în mediul politic, cât şi în mediu oamenilor de afaceri.
Pentru rolul de succesor al lui Voronin nu este bun nici Andrei Stratan, care are un caracter slab şi este un jucător neîndemânatic pe scena politică. Acesta una-două şi se supără, pune cererea de demisie pe masa preşedintelui pentru că nu a împărţit ceva cu Tkaciuk. Evident, Voronin nu o să-l facă succesor pe un supărăcios, care este gata să renunţe atât de uşor.
Alţi potenţiali succesori nu există în tabăra comuniştilor, la acest rol nu pot pretinde nici Vladimir Ţurcan, nici Zinaida Greceanâi şi, cu atât mai mult, nici Maria Postoico.
Succesorul lui Voronin nu poate fi decât Iurie Roşca. De ce? Din câteva considerente foarte importante.
Voronin niciodată nu şi-a ascuns simpatia pe care o are faţă de liderul creştin-democrat. El a declarat public în câteva rânduri că Roşca este un om cu caracter, este un bărbat, pe care te poţi bizui, că este un patriot care urmăreşte un singur scop: afirmarea intereselor naţionale ale Republicii Moldova ca stat. Voronin nu a mai vorbit despre nimeni atât de elogios, nici chiar despre care dintre membrii PCRM. Voronin chiar a declarat că va face agitaţie electorală în favoarea PPCD, ca acest partid să treacă baremul parlamentar.
Simpatia lui Voronin pentru Roşca este explicabilă: ei ambii sunt firi puternice, hotărâte, şi directe, sunt doi lideri carismatici. Ei sunt cei mai abili jucători pe scena politică din Republica Moldova. Voronin a început să manifeste respect faţă de Roşca încă din timpul demonstraţiilor anticomuniste organizate de creştin-democraţi în 2002-2003, atunci Voronin a văzut în Iurie Roşca o persoană demnă de stimă şi respect, chiar dacă aceştia se aflau de o parte şi cealalată a baricadei.
Relaţiile dintre cei doi lideri de la Chişinău s-au amplificat după 4 aprilie 2005, când deputaţii PPCD, au votat pentru candidatura lui Voronin la funcţia de şef al statului. Au mai votat şi alţii, dar aceşti alţii foarte curând au regretat acest vot, doar Roşca cu echipa sa au mers până la capăt. Acest comportament l-a influenţat mult pe Voronin care, la rândul lui, este un politician cu verticalitate. Roşca nu s-a dezis din votul din 4 aprilie nici chiar după ce a plătit scump pentru acest gest al său: s-a lipsit de două treimi din electoratul creştin-democraţilor şi la 5 aprilie 2009 nu a reuşit să treacă pragul electoral, rămânând în afara Parlamentului.
Ca rezultat, Voronin s-a considerat obligat (doar sub aspect moral, pentru că sub aspect juridic nu avea nicio îndatorire faţă de Roşca) să-l numească pe liderul creştin-democrat vicepremier.
Faptul că Voronin l-a numit pe Roşca viceprim-ministru, faptul că Iurie Roşca este astăzi cel mai mediatizat demnitar în audiovizualul public şi în cel controlat de comunişti, că doar într-o singură săptămână acesta a devenit subiectul de discuţie numărul unu în societatea moldoveană, indică clar că există un plan pus la punct de acei doi privind ridicarea lui Iurie Roşca în eşaloanele de vâr ale puterii, după care pe parcursul următorilor patru ani acesta va prelua treptat conducerea statului.
Încă o chestiune care nu poate fi neglijată este lipsa lui Roşca din lista electorală a PPCD, precum şi a altor demnitari marcanţi ai acestui partid politic: Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu. Roşca ştie şi este sigur că PPCD va intra în Parlament, că cei 7 tineri din Noua Generaţie vor constituie o fracţiune parlamentară după 29 iunie 2009, pe care el o va dirija din poziţia sa de preşedinte de partid, dar şi în calitatea sa de şef al statului sau de demnitar cu rang înalt în viitorul guvern, care ar putea fi chiar Guvernul Roşca. Din viitorul guvern vor face parte şi Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu. Astăzi este prematur să ghicim ce funcţii vor ocupa cei doi, dar în mod sigur că ei vor consolida poziţia liderului lor de partid în structura guvernamentală.
Planul privind transmiterea puterii din mâinile lui Voronin în cele ale Roşca este unul de durată, nu doar unul care ţinteşte alegerile parlamentare anticipate. Asta pentru că instalarea lui Roşca într-o funcţie cheie din Guvern a fost o decizie care i-a afectat relaţiile lui Voronin cu Moscova, care nu priveşte cu ochi buni ascensiunea lui Roşca, care este considerat duşmanul de moarte al Kremlinului. Dacă nu ar fi fost vorba de un plan cu bătaie lungă, Voronin nu ar fi dat motive de supărare Kremlinului, căci şi aşa preşedintele moldovean nu prea are prieteni pe exterior iar Republica Moldova se află astăzi într-o izolare internaţională totală.
În final să mai răspundem la o întrebare: de ce Voronin vrea să cedeze puterea lui Iurie Roşca? Răspunsul este foarte simplu: Voronin este deja bătrân şi este conştient că a venit momentul să plece. Dorinţa lui Voronin este să plece onorabil. Atât.
Jurnal.md
