Admir tăcerea dansândă crescendo tristeţii iar primăvara geloasă tot plânge isteric tot râde crescendo tristeţii un ultim val de zăpadă mă grăbeşte să debrasez de noroiul uscat de pe la glezne crescendo tristeţii un mesaj pierdut prin reţea mă trezesc alături de copilul-bărbat atât de iubit de cuminte cântă crescendo tristeţii trecutul doarme ruşinat în cimitir trecutul o foaie albă de hârtie în timp ce-n viitoru-mi armonizat cu rima zâmbetului încât incontestabil voi trăi o poezie crescendo al vieţii crezând, nădăjduind, iubind spre desăvârşire fără să-mi mai dau seama de o uitată elegie fredonez a vântului diminuendo tristeţii
