”Dacă Pavel Ciobanu înspiră milă, atunci acest personaj, mie personal, îmi inspiră repulsie. Am o senzaţie foarte ciudată, fiziologică, cînd văd faţa selecţionerului nostru - Igor Dobrovolski. E un hîd, cu un "rînjet" grotesc, că nu-i zîmbet gaura pe care o lasă în loc de gură, în momentele, în care vrea să fie sarcastic. Cînd a venit, am crezut că e o variantă de ieşire din criza care se lărgise ca un hău, în care nu se vedea fundul. Am greşit, impresia efemeră a celor 10 puncte, din campania trecută de calificări, s-a destrămat ca ceaţa de primăvară.
Are aceeaşi istorie ca şi Ciobanu - o mare vedetă (ăsta chiar a fost una internaţională) a fotbalului, care nu şi-a valorificat tot potenţialul în timpul activităţii sale ca fotbalist şi care a crezut că poate ocupa, cu cinste, şi altă funcţie. Greşit! S-a dovedit a fi un profesionist de nivel mediocru, care nu are ce căuta la o naţională, fie ea şi a Moldovei! Cel mai dureros, cel puţin pentru mine, este atitudinea dînsului faţă de ziarişti: una arogantă şi dispreţuitoare, venită ca răzbunare după nedreptăţile, care chipurule i-au fost făcute în perioada activă.
Las-o, bre, mai moale, de parcă ai fi o muiere care se tot vaită că cineva a încurcat-o să devină o lady. Priviţi-l atent pe acest om care atunci cînd vine la conferinţa de presă, obligatorie, de după meciuri, are o mină, de parcă face ditamai favoare nouă, jurnaliştilor. Eu l-aş "băga" în silenzio stampa, pe vreo jumătate de an, să vedem cum îi va merge businessul de la Academia, fără promovarea organelor media?”
