(Am tradus o piesă a lui Vladimir Vîsoţki, în 2002. Am încercat să respect ritmul melodiei…)Aici brazii tremură pe înseratŞi ciorile cârâie-a spaimă.Trăieşti în pădurea vrăjită, cu lupi,Din care să pleci nu se poate.Chiar de rozele pier, uscate de vântŞi ca ploaia se cern liliecii,Eu oricum voi veni să te duc într-o ziLa castel, în cetatea-nsorită.Pe milenii întregi magii au tot ascunsLumea ta de