L-am cunoscut pe Andrei Vartic la Marea Adunare Naţională din 27 august 1989. După un răstimp, am devenit prieteni, l-am stimat, l-am apreciat, i-am simţit sprijinul. Era o fire senină, onestă, mărinimoasă. A trăit alături de prietenii săi atât bucuriile, cât şi amărăciunile vieţii. A fost un pasionat, un erudit, un om de spirit. Nu a fost doar un intelectual de marcă, a fost un bărbat de caracter, care nu a ezitat să spună adevărul şi care s-a implicat plenar în viaţa cetăţii. A avut nişte idealuri pentru care a luptat şi pe care a înţeles să le apere cât l-au ţinut puterile. Când l-am vizitat ultima oară la spital, era optimist şi încrezător în ceea ce aveam de făcut. Andrei Vartic a ştiut ce înseamnă curajul, a ştiut ce înseamnă demnitatea, a ştiut ce înseamnă iubirea de neam. Şi ne-a lăsat toate acestea nouă, drept moştenire. Dumnezeu să-l odihnească în pace.
DIN BLOGURILE MOLDOVEI