Era o ninsoare superbă.Ningea ore în şirşi fulgii cădeau spiralatpe genele mele de copil visător.Ningea pufos. Ningea granulat,ningea ca-n ultima escapadă a iernii.Orice devenea fulgi –zâmbete, lacrimi, cuvinte,florile viselor melede sentimentalism precoce.Ningea cu şoaptele, gesturile tale,cu frânturi de imaginice-ţi reconstituiau chipul.Trenul în care ne-am fi putut întâlniSăpa tunele de repaos