Erai atât de aproape,încât timpul se curba ca un arcîntre privirile noastre fugare.Nimbul lui, delirând,făcea eforturi de materializareşi balansa fastuos pe muchia cupeifără ultima picătură-a răbdării.Pulbere de cuvinte,căzând în ploi deraiate-n risipă.Evadare în visul erorii,unde sunetele precedscârţâitul uşilorce uită mereusă se deschidăşi culorile se concentrează latentîn irişii aceloraşi