Aerul se comprima.Devenea tot mai dur.De parcă îşi uitase numeleşi acum el însuşi căutapuţin aer pentrua-şi menţine respiraţia.Şi ea a zis „de ce?”Palizi obraji se stingeauîn aroma liliacului albce invadase buimacspaţiul obosit de atâtea treceri.Toţi i-au cerşit imagineacu oglinda ochilor avidăşi mutilatăde colţul spiralat al drumuluice mână ore spre clipe.Elastică respiraţie,liliacul alb pulsa