Dimineaţa-şi face drum prin întuneric,pornind de la tâmplele mele zvâcninde.Urcând, subţiindu-se,pune capăt visurilor,ajunge spre lumină,îi pipăie frunteacu promiţătoaresemne de febră.Şi râde.Triumful ei îmi zgârie ochii.Genele mele disperseazăalb luminos.Nu pot dormicu presiunea culorilorpe pleoape.Dimineaţa îmi întinde a-mpăcare mânaagasant de-nsorită şi caldă.- Iederă împânzind treptat calmul