Femeile se împart în două tabere: cele înşelate de bărbaţi şi cele cu care bărbaţii le înşeală pe primele. Paradoxal, dar adevărat…oricât de mare pare să fie iubirea la început, pe atât de amară poate fi la capăt. Şi oricum, nimeni nu renunţă la proba de degustaţie, ba mai mult, fiecare dintre noi face abuz, după care indigestie.
În această viaţă nimeni nu-şi poate garanta reuşita, doar îţi poţi asuma anumite riscuri care să finalizeze cu succes. Şi fie bogate sau sărace, fiecare dintre noi ne asumăm acelaşi risc…să nu mai fim iubite într-o zi de alesul inimii. Aparent dramatic…acest lucru a devenit în secolul nostru o normalitate. Or mai toate femeile ştiu prea bine că riscul de a fi înşelate este cu atât mai mare cu cât statisticile afirmă că numărul bărbaţilor pe Terra este net inferior numărului de femei. Deci solidare şi bune la inimă cum sântem ne împăcăm cu ideea că am putea ceda iubitul unei alteia…mai singure decât noi.
Soţie sau amantă ?
Chiar dacă de multe ori negăm din dorinţa de a părea puternice, căsătoria totuşi reprezintă un domeniu de interes pentru noi. Iar odată văzute cu verighetă şi acte în regulă ne declarăm fericite şi stăpâne pe situaţie. Din păcate sau din fericre lucrurile nu stau chiar aşa, or căsătoria aduce cu sine multe transformări în relaţie care de cele mai dese ori se soldează cu dezamăgiri. Fie că odate ajunse neveste devenim mai neglijente faţă de noi sau poate bărbaţii au certitudinea că pradă este capturată pe deplin…relaţia capătă un soi de plicitseală şi face pe parteneri să îndepărteze absorbiţe de problemele pe care le au.
Soţia miroase a sarmale, iar soţul nu-şi face timp în week-end ca să stea acasă. Telefonul este mai tot timpul deconectat, seara e prea obosit pentru conversaţie, sarutările devin o raritate iar privirile se resping fără a da de înţeles că ceva nu funcţionează. Iar primul lucru pe care îl gîndeşte în astfel de momente o femeie este: „El mă înşeală cu alta !” lucru care poate fi pe cât se poate de adevărat, dar pentru care tot noi suntem responsabile. Or, nu în zadar revistele de specialitate de multe ori au menţionat că femeia adevărată trebuie să fie gospodină la bucătărie, lady în societate şi amantă în dormitor. Iar dacă cel de-al treilea postulat nu îl respectăm lucrurile iau o cursă nedorită şi te poţi trezi la un moment dat că faci parte din prima categorii de femei despre care îţi vorbeam la început.
Dar nici amantă să fii lucrurile nu stau foarte uşor, or ai la fel de multe obligaţii ca şi soţia…să găteşti gustos, căci bărbaţii iubesc prin stomac, să fii mereu parfumată şi să araţă bine, dar mai ales să fii o adevărată divă îm materie de sex. Amantele sunt mai mult decât femei de moravuri uşoare aşa cum îşi imaginează soţiile ajunse în prag de disperare, ele reprezintă ceea ce bărbatul nu a găsit în propria casă: mister, tandreţe şi detaşare de la cotidian.
Mitul bărbatului infidel
Nu sunt feministă, dar nici nu mă iau de bărbaţi de la nimica. Atât doar nu cred că toţi înşeală, iar dacă înşeală nu cred că e doar vina lor. Aici mai sunt şi nevestele de vină, prea cicălitoare sau apatice, uşor plictisite sau dominate de sindromul neimplicării în viaţa socială, lipsite de farmec sau prea puternice. Mă veţi întreba cum sunt amantele de le pică bărbaţii la picioare ? simpul. Sunt naturale şi sincere, frumoase şi fierbinţi, iar atunci când fac dragoste nu se gândesc la tapet sau la mobilierul don sufragerie, ci sunt sălbatic de senzuale şi uimitor de fine. Aşa că sunt de părere că de cele mai dese ori bărbaţii de lângă noi ne înşeală pentru că noi le înşelăm aşteptările de până la nuntă. Ne înşeală pentru că gândim în kilograme de orez şi în metri de draperie, pentru că nu ne amintim de ei decât atunci când suntem în fierbinţeli de pisică sau când se defectează maşina de spălat. Ne permitem să ţopăim prin casă cu moaţele în cap şi să punem mâinele în şold amintind de găinile din desenul animat. Iar atunci când ni se cere un moment de tandreţe fie mimăm plăcerea sau şi mai penibil, simulăm o durere de măsea. Iar după ce l-am impus să îşi caute o altă facem crize de personalitate, cerem să ni se dea explicaţii şi ne puenm cu burta pe…ciocolată.
Desigur, nu vreau să le găsesc scuze bărbaţilor, dar nici să încurajez degradarea sexului frumos tot nu vreau…căci e o problemă astăzi cu femeile, fie nu se mai iubesc suficient, fie nu au ştiut s-o facă niciodată.
Fericirea depinde de noi
Oricât ar părea de răsuflată acestă frază dar cu adevărat fericirea depinde de noi. Iar iubirea nu trebuie doar primită ci şi oferită, mai mult, iubirea se face din lucruri mici şi simple, care par banale dar au pondere şi dau rezistenţă relaţiei. Ce-ar fi să nu ne plândem pe insuccese şi trădări ci să încersăm să le ocolim. Ce-ar fi să renunţăm să cicălim, ci să ne facem drăguţe şi tolerante. Ce-ar fi dacă am învăţa că dragostea nu se cere ci se câştigă prin luptă dreaptă. Ş-apoi trebuie să înţelegem că ceea ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place, iar dacă pe alături trece o tânără sexy nu trebuie să vă certaţi iubitul că a petrecut-o cu privirea ci trebuie să-i zâmbiţi şiret şi să-l faceţi să înţeleagă că ceea ce are alături este mai mult decât frumos…este angelic.
Sper că aţi stabilit categoria din care faceţi parte: o soţie părăsită sau o amantă perfectă în pat şi o nevastă adorată de soţ!
