Cărţulie subţire, aceleaşi idei, multă flecăreală şi doar cîteva rînduri de adevăr.
Un soi de pierdere de timp.
Şi totuşi...acelea cîteva rînduri...
Mi-am facut o cafea şi mi-am aprins o ţigară.
Gustul amar al cafelei se amestecă cu cel (şi mai amar!) al proaspetelor impresii. Trag un fum şi mă înec cu amintiri.
Fumul alb, domol, profilîndu-se în forme moi şi diafane ... ameţesc.
Imagini fugitive, pelicule roase de film vechi, se transpun pe retină.
Tresar .
Incredibil cîte răscoliri pot provoca nişte simple gînduri. Străine.
Fum după fum, creierul amorţeste...mmm...ce buna e cafeaua!
Scutur mucul înroşit, ajuns la filtru. Acesta se desprinde uşor, planează cîteva secunde în aer, apoi se desface în zeci de foiţe albe, plutind uşor spre asfalt...luînd cu ele şi ultimele gînduri.
Las fereastra larg deschisă.
Am nevoie de aer.
