"uneori bucuria simplă de a vorbi cu
cineva care te ascultă
simţi aşa de parcă se retrag toate otrăvurile
şi nu te mai enervează nici ideea că
a scrie despre rău a devenit un snobism ce
multiplică abnorm coşmarul
apoi ploaia care spală cenuşa zilei
plouă odihnitor şi putem din nou respira
e atîta linişte şi împăcare
încît aud cum partitura sufleţelului
îmi invadează poezia
şi el n-are ce căuta acolo"
(Vasile Gârneţ, Câmpia Borges, ed. Vinea, 2002)
