de câteva zile un picior îmi sâcâietăcerilema trezește diminețileîși arată glezna ca gura unei femei desfrânateși îmi înghite ideileapoide fiecare dată când reușesc să adormcineva îmi mângâie corpul ca și cuml-ar iubiarmonia îmi dezlipește speranțele de pe retinălumea rămâne goalăcalibertatea prostului