Sîntem o generaţie castrată
Şi laşitatea pace o numim.
Urmaşi n-o să avem vreodata,
Căci nu avem nici dreptul să iubim.
Tot ce avem încape-n buzunare
Şi-nţepenim în ziua cea de azi.
Am vrea ceva mai mult, dar fiecare
Sfîrşeşte mut în propriul necaz.
Dar este un tărîm şi este-o zi
Spre care fiecare vom zbura!
Şi vom putea trăi, şi vom putea iubi,
Şi n-o să ne despartă nimenea…
