Deseori vorbitorii confundă perechea de omofone: a-i - ai.
Ortograma a -i se scrie prin cratimă cînd este alcătuită din prepoziţia a cu ajutorul căreea se formează infinitivul(a aduce, a fi, a cînta) şi i-pronume personal forma neaccentuată , pers.III.
De exemplu:
20. Domnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat în mâinile jefuitorilor şi a sfârşit prin a-i izgoni dinaintea feţei Lui.
21. Căci Israel se dezlipise de casa lui David şi făcuseră împărat pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-i abătuse de la Domnul şi făcuse pe Israel să săvârşească un mare păcat (2 Împăraţi 17).
În acest pasaj este vorba de ortograma a-i scrisă prin cratimă pentru a marca un verb la infinitiv(forma iniţială dată de dicţionar) şi de pronumele personal neaccentuat la pers.III care se referă la neamul lui Israel care, păcătuind, s-a depărtat de la Domnul.
Ortograma ai se scrie într-un cuvînt în mai multe cazuri:
-verbul a avea , a poseda la timpul prezent pers.II:
” Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta” (Genesa 19:12).
-verb auxiliar care serveşte la formarea timpului trecut perfect compus ,a modului condiţional,a viitorului forma populară:
„Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.”(Ioan 20:15)
“Atunci Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec şi i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.”(Genesa 20:31).Ai să mori este forma populară a viitorului vei muri.
-articol posesiv:
“Vei naşte fii şi fiice; dar nu vor fi ai tăi, căci se vor duce în robie.” (Deuteronom 28:41)
-interjecţie: ai, ai!
