La proces, au fost aduse învinuiri legate de planurile partidului nazist, de crime contra păcii, de crime de război, și, cea mai importantă parte, de crime contra umanității. Astfel, în această ultimă categorie de crime intra întemnițarea fără judecată, persecutarea, înjosirea, torturarea și uciderea civililor.
În urma procesului 12 dintre cei inculpați au fost condamnați la moarte prin spânzurare, restul - la diverse termene de detenție (de la 10 ani la detenție pe viață), iar trei au fost achitați. Deciziile de execuție au fost aduse la îndeplinire la data de 16 octombrie 1946. De spânzurare a scăpat doar Gerring, care a reușit să se sinucită în noaptea dinnaintea execuției.
Cu ce ocazie povestesc acum despre acest proces? La majoritatea celor inculpați principala linie de apărare era următoarea: „eu nu sunt vinovat de nimic, eu doar am îndeplinit indicațiile superiorilor”.
Păi iată. Conform rezultatelor procesului de la Nuremberg, s-au hotărât următoarele: sunt unele lucruri, care nu pot fi iertate de nici un fel de indicații de sus. Unele valori nu pot fi anulate de nici un ordin. Și sunt chestii peste care nu se poate trece de dragul la nici o funcție și nici un serviciu. Cum ar fi viața omului, demnitatea omului, libertatea omului.
Oare de ce mi-am amintit acum de Nuremberg?
