În cadrul celei de-a 12 şedinţe a clubului am discutat despre recesiunea economică mondială şi impactul acesteia asupra ţării. O întrebare care “circulă” şi care, probabil, îi preocupă pe toţi este dacă recesiunea economică mondială poate sau nu poate fi valorificată în interesul ţării. Am avut un consens deplin în privinţa faptului că recesiunea per se, nu este în niciun caz o oportunitate şi nu aduce decât probleme: dimiuarea confidenţei, scăderea consumului, ciclul vicios generat de scăderea preţurilor, micşorarea vânzărilor, vulnerabilitatea externă şi creşterea şomajului.

Totuşi, este rezonabil ca asumăm, că în dependenţă de gradul de expunere şi setul aplicat de politici, ieşirea din recesiune va surveni mai repede în unele ţări şi, mai lent în celelalte. În acel moment, ţările care vor depăşi criza mai repede vor fi într-o poziţie mai avantajoasă din punct de vedere al concurenţei pe pieţele internaţionale, fiind primele care vor strânge roadele confidenţei restabilite a concumatorilor şi consolidându-şi astfel cotele pe pieţele respective.

Avantaje pentru unii

De asemenea, am discutat despre faptul că unele companii, chiar pe durata crizei, vor fi avantajate faţă de celelalte. Este vorba de companiile care fie că sunt competitive din punct de vedere al costurilor, fie că sunt “bogate” în lichidităţi.

Cu referinţă la cele din urmă, m-am gândit la băncile comerciale din Republica Moldova, care bucurându-se de indicatori ridicaţi ai lichidităţii şi solvabilităţii (cel puţin pentru moment) ar putea face o mişcare expansivă în pieţele ţărilor vecine. Desigur, acest pas este asociat cu un grad anumit de risc, iar o analiza delaliată de piaţă este absolut necesară. Şi totuşi, sunt multe de câştigat. Este cunoscut că pe durata crizei preţurile la acţiuni coboară sub valoarea justă de piaţă (fair market value) din motive evidente: panica, deficitul de lichiditate, repatrierea unor investiţii. În momentul când panica dispare, în cotarea de piaţă a companiilor care rămân pe picioare survine o corecţie - preţurile la acţiuni recuperează valoarea de piaţă. În lumea financiară această activitatea este cunoscută sub denumirea “culesul cireşelor” (cherry picking), sugerând, desigur, că acţiunile companiilor sunt procurate la preţuri de nimica. Într-o perspectivă medie, expansiunea unor bănci pe pieţele vecine ar face un serviciu bun exportatorilor şi, per total, competitivităţii.

Am discutat şi alte idei asemănătoare ce ţin de domeniul turismului, sectorului tehnologiilor informaţionale pe care le las colegilor mei să le comenteze.

Prognoza unor indicatori macroeconomici

În cadrul şedinţei am utilizat metoda expertului care a generat rezultate mai degrabă pesimiste, decât optimiste: PIB în 2009 de 1,4%, inflaţie (dec. 2009/dec. 2008) - 5,8% şi o creştere a şomajului până la cota de 9,6%.

Indicatori Min. Average Max. PIB -4.0 1.4 5.5 IPC 3.0 5.8 9.0 Rata şomajului 7.1 9.6 15.1

Prognoza indicatorilor macroeconomici

Judecând despre PIB am încercat să-l privim prin prisma performanţei componentelor sale: consum, investiţii (inclusiv cheltuielile şi investiţiile publice) şi export net. Ne aşteptăm la un impact negativ din partea consumului şi al investiţiilor gospodăriilor care va fi compensat parţial de performanţa exportului net (care pentru prima oară după mulţi ani ar putea influenţa pozitiv PIB-ul). O influenţă pozitivă asupra PIB-ului ar putea fi exercitată şi de majorarea cheltuielilor bugetare în situaţia când vom avea din ce finanţa deficitul.

Performanţa IPC-ului este “bună” fiind determinată de micşorarea cererii agregate de consum. În condiţiile actuale, asistăm la câteva luni consecutive de deflaţie, însă acest lucru s-ar schimba în situaţia când leul moldovenesc ar luneca în direcţia deprecierii.

Min. Mediana Max. Durata recesiunii (ani) 0.0 1.0 2.5 Durata recesiunii

Opiniile privind durata recesiunii în Republica Moldova au fost în aparenţă polarizate. Zic în aparenţă, deoarece pentru a vorbi despre sfârşitul recesiunii trebuie mai întâi să cădem de acord asupra începutului ei. Or, definiţia clasică - 2 trimestre consecutive de scădere a PIB-ului - nu ţine, deoarece pe totalul anului 2008 PIB a crescut cu 7,3%. Totuşi, asumând un început de recesiune care se produce chiar în momentul de faţă (dovadă fiindu-i scăderea industriei cu 27%), experţii au prognozat că realuarea ritmului de creştere economică va surveni în trimestru I, 2010.

Probabilitatea crizei financiare

Am discutat despre probabilitatea crizei financiare dintr-o perspectivă diferită. Am reuşit să evităm în trimestrul IV, 2008, contagierea cu criza financiară din Occident din două motive: 1) lipsa expunerii directe la activele “toxice” din SUA sau Europa de vest (şi în general expunerea neglijabilă la active străine); şi 2) scutul de protecţie al indicatorilor de solvabilitate.

Astăzi, vorbim despre un set diferit de probleme: recesiunea economică mondială produce un impact sesizabil asupra exporturilor (scăderea cererii de consum externe), dar şi asupra importurilor (scăderea veniturilor în consecinţă diminuării volumului remitenţelor). Altfel spus, sunt în scădere atât vânzările pe piaţa internă cât şi pe piaţa externă. În aceste condiţii, o serie de companii nu vor putea onora obligaţiunile faţă de bănci, iar ponderea creditelor nefavorabile în portofoliul de credite va creşte.

Sub acest aspect am încercat să cuantificăm probabilitatea unui impact sesizabil asupra sectorului bancar în 2009.

prono1

Probabilitatea crizei financiare

Rezultatele tind să indice o stabilitate, în termeni relativi, a sistemului bancar. Probabilitatea ca nicio bancă să nu falimenteze este estimată la 75%, deşi pare destul de probabilă extragerea depozitelor bancare (42%). Nu este neglijabilă probabilitatea ca unele bănci să falimenteze - 25%, cu menţiunea că impactul va fi mai degrabă individual (19% probabilitate) decât sistemic (6%).

Pe total, o concluzie a discuţiei noastre a fost necesitatea unui plan-anticriză menit să sprijine cererea globală şi să protejeze sistemul bancar.