Plictisit, nemulţumit, bun de nimic. Cam aşa m-am simţit eu astazi. Fapt de care mii ruşine. Încercînd să ma îndreptăţesc caut să dau vina pe timpul de afara, ca de exempl: căldura de afară, trecerea de la un anotimp la altul, avitaminoză, orice numai nu lene. E rău cînd nu eşti implicat într-o activitate. Totuşi e mult mai eficace să ai o agendă în care să planifici nişte activităţi pe cîteva zile înainte. Din cîte am observat, după experienţa proprie, atunci cînd esti antrenat în mai multe activitaţi, îţi ajunge energie , entuziasm şi creativitate să le faci pe toate poate şi peste graficul celor planificate pentru o zi. Însă o dată ce ai hotărit să-ţi iai o pauză, din milă pentru tine sărmanul care ai obosit şi meriţi ceva odihnă, te pomeneşti că odihna aceasta durează nejustificat de mult şi mai aduce cu ea şi remuşcări şi o stare de nemulţumire de sine în care persişti dar din care parcă nici nu ai forţe să ieşi. Şi apoi unde să ieşi, dacă nu ai ceva planificat să realizezi, e greu să te mobilizezi pentru ceva cînd nu ştii pentru ce. Cred cel mai sănatos ar fi ca în activităţile de peste zi pe care ţi le planifici să fie şi o aşa activitate ca odihna, care să aibă un interval anumit de timp stipulat de tine în prealabil. Odihna de asemenea presupune activitate cum ar fi:

-a servi o cafea cu colegul de serviciu

-a sta cinci minute pe malul apei

-a servi cina cu o lumînare aprinsă

-a organiza un joc cu copilul meu

Odihna este de asemenea o activitate, dar una care implică plăcere. E bine să ştii să-ţi oragnizezi momentele de destindere în mod constructiv, astfel ca să nu ai remuşcări după aia de timpul irosit zădarnic. Păcat că nu poţi întoarce înapoi acest timp. Şi cît de mîndru de sine te simţi atunci cînd îţi reuşeşte să le faci pe toate.

Zilele aste am auzit un exemplu frumos despre cum aş putea să-mi planific timpul. Istorioara e următoarea: un profesor universitar, venise într-o bună zi la ore cu un borcan pe care îl umpluse cu nişte pietre. Elevii de la început fusese nedumeriţi, ce ar face profesorul cu acest borcan la ore. Atunci el întrebă elevii dacă borcanul este plin şi elevii au zis da, e plin. Apoi profesorul luă nişte mingi de tenis şi le strecurase printre pietre în borcan, după care repetă întrebarea: “e plin borcanul?” Răspunsul elevilor fu acelaş: “da e plin”. Venise rîndul nisipului să fie turnat în borcan, care îşi găsi loc printre pietre şi mingi. Urmă întrebarea bine cunoscută şi acelaş răspuns din partea elevilor:”acum cu siguranţă e plin”. Însă profesorul mai găsi loc în aceleş borcan şi pentru două căni de cafea. Acum puteţi să mă întrebaţi care ar fi morala? Şi ea ar fi următoarea:

-planifică mai întii lucrurile mari sau de importanţă majoră pe care trebuie să le faci

-nu neglija lucrurile mai puţin importante

-folosesteţi timpul la maxim

-aşa vei reuşi să ai şi o pauză de cafea cu un prieten.

Posted in Uncategorized