Nadiacaisin’s Blog

Domnul Spurgeon, a trait si activat intre anii 1834-1892 in Londra. Se nascuse intr-o familie de crestini protestanti, este primul copil a acestei familii, unde tatal este pastor de biserica. Copilaria si-a petrecut-o la tara la bunei. Prin providenta lui Dumnezeu bunelul sau James era si el pastor de biserica. Istoria spune ca el a imprumutat de la bunelul sau vocea oratorica si in plus din frageda copilarie este supus cuvintului lui Dumnezeu. Jucariile lui Spurgeon de mic copil erau cartile, la virsta de 3 ani, macar ca  nu stia inca sa citeasca el se tupila in biblioteca vasta a bunelului sau pentru a privi si studia cartea in imagini ”Intimplarile Pelerinului in calatoria sa” de Bunyan. In plus el era mereu pe linga bunelul sau, deci era auditor fidel la toate intilnirile pe care le avea buelul sau si unde se vorbea si se dezbateau diferite subiecte mai mult sau mai putin contrariate din Biblie.

Vazind itr-o zi pe bunelul sau trist din cauza unui membru de biserica care se pare ca petrecea timp in bar, copilil Charles, merge in acea pravalie si se adreseaza direct persoanei in cauza, mustrindul pentru fapta sa rusinoasa. Dupa aia barbatul acela s-a pocait si s-a intors in biserica.

La virsta de 5 ani Charles se intoarce la parintii sai, care mai aveau deja inca trei copii, un frate si doua surori. Apropo de jocuri, deja fiind in familie el este surprins jucindu-se cu fratii sai mai mici dea biserica, bineinteles el era predicatorul.

Parintii sai au tinut sa-i ofere studii la nivel, deci el merge la scoala unde se remarca intotdeuna. Cu aceeasi sete pentru lectura el citeste cartile teologice din biblioteca tatalui sau. Atras de literatura autorilor puritani, fiind inca copil el intelege foarte bine subiectele abordate de acesti autori. De aia Spurgeon scrie mai tirziu ca copii inteleg tot, doar ca ei trebuie initiati, invatati.

Fiind adolescent cu o buna educatie si un bagaj de cunostinte vast, incit el putea sa dezbata orice subiect biblic cu usurinta, Spurgeon nu-l cunostea pe Dumnezeu personal. In lupta sa interioara la virsta de 14 ani el incepe sa se intrebe cum ar putea gasi calea spre salvare. Din pacate in tot bagajul sau de cunostinte Charles nu gasea raspunsul la aceasta intrebare, in plus el nu auzise mai inainte si macar la biserica la care el mergea nu a sesizat acest raspuns. Aceasta din cauza ca el era mereu preocupat de subiecte mult mai coplicate si predicile pe care le asculta erau mai sofisticate.

Dar Dumnezeu intr-o buna zi il forteaza sa intre intr-o biserica metodista, din cauza unei furtuni care se declansase. In absenta pastorului o alta persoana  aduce cuvintul lui Dumnezeu. Desigur ca mesajul era siplu:”Priviti la Mine si veti fi salvati, voi toti care sunteti la extremitatile pamintului”si raspundea perfect la intrebarea lui Spurgeon. In plus predicatorul aratind cu degetul spre el ii spuse:”Tinere priveste la Cristos si tu vei fi salvat , tu nu ai altceva a face decit sa privesti la El si sa traiesti!”

La virsta de 15 ani Charles Spurgeon traia cu Dumnezeu in inima cu dorinta si ardoarea de a duce mesajul Evangheliei tuturor celor insetati. Incepind din acest moment el va face tot posibilul de a aduce sufletele ierdute la Cristos.

Charles crescuse intr-o biserica congretionalista, care practica botezul copiilor, el insa avea dubii in legatura cu aceasta. El pune aceasta problemain fata lui Dumnezeu zicindu-si ca in momentul cind Duhul Sfint il va convinge de nevoia botezului el o va face.

Convins de faptul ca botezul vine in urma credintei, el se adreseaza unui pastor baptist pentru a fi botezat. Desi parintii sai nu erau de acord cu aceasta decizie a sa el primeste botezul de ziua de nastere a mamei sale 3 mai 1850 la virsta de 16 ani.

In vara anului 1850 Charles pleaca in orasul Cambridge pentru asi continua studiile si pentru a ajuta in acelas timp profesorul lui in predare. Aici el isi exprima dorinta de a se alipi unei biserici baptiste. Biserica  aceasta practica evanghelizarea prin trimiterea tinerilor in satele invecinate pentru a predica in biserici. Pastorul lui Spurgeon vazuse ca acest tinar de 17 ani avea talentul oratoric, insa nedorind sa-l sperie, il roaga sa insoateasca in alt tinar in satul din vecinatate, pentru al incuraja in predicare. In drum, discutind intre ei, Spurgeon isi da seama ca anume el este cal ce va aduce cuvintul in acea biserica.

Dupa prima sa predica in biserica din satul Waterbeach, el este rugat sa vina cu o alta predica in duminica ce va urma. Nu dupa mult timp biserica il roaga sa devina pastorul lor.  El nu va iezita pentru a incepe acesta lucrare. Astfel la numai 17 ani el este pastor de biserica. Scopul sau primordial era sa aduca suflete la Cristos. De aceea in afara predicii el se implica in viata satului, mergind pe la casele oamenilor in vizita incurajind si predicind Evanghelia. In acelas timp virsta lui frageda devine o piatra de poticnire pentru unii pastori din Cambridge.

Astfel dupa doi ani de slujire in acesta biserica, el este chemat de Dumnezeu in slujire la Londra. Fiind inca in Cambridge o persoana impresionata de lucrarea lui Spurgeon, vorbeste despre acesta prietenului sau William Olney , care avea functia de diacru in biserica baptista de pe New Park Street. Biserica din Londra il invita pe Spurgeon sa predice. In copmaratie cu bisericuta din satul Waterbeach, biserica aceasta era ceva mai impunatoare cu citeva sute de locuri si 80 de membri.  El va predica cu inspiratie duminica dimineata, iar la serviciul de seara biserica era plina de persoane carora li se vorbise despre acest predicator exceptional. In scurt timp el va fi rugat sa devina pastorul acestei biserici, insa Spurgeon simtind o presiune mare pe umerii lui, roaga biserica sa-l accepte de la inceput pentru o perioada de incercare de 3 luni.

In 1854 , la virsta de 19 ani Charles Spurgeon incepe lucrarea in biserica din Londra, unde el va ramiine ca si pastor pina la sfirsitul zilelor sale (40 de ani).

In 8 ianuarie 1856 Charles se casatoreste cu Susannah. Cum va zice mai tirziu sotia sa, aceasta a fost o casatorie ”dorita de cer”.

Casatorie in care el a fost binecuvintat cu doi baieti gemeni.

In doi ani biserica din Londra creste de la 80 de persoane pina la 6000 de persoane care veneau sa asculte Cuvintul lui Dumnezeu. Bisertica aceasta nu era deloc incapatoare pentru un asa numar de persoane, ei erau nevoiti sa stea in picioare pentru a asculta predica. In plus geamurile bisericii erau deschise si in afara mai stateau persoane setoase dupa Cuvint.  La un moment dat Spurgeon nu mai avea cu ce respira in biserica. El rugase de mai multe ori diaconii bisericii sa sparga geamurile cu vitralii de la etaj, pentru a avea putin aer. Deoarece diaconii iezitau sa o faca, Spurgeon s-a ocupat el de aceasta (fara ca cineva sa stie), ca pe urma se se roage si sa zica:” Doamne binecuvinta persoana care a spart geamurile”.

Istoria spune ca acest pastor avea un simti al umorului deosebit, insa deseori acest aspect al caracterului sau era vazut negativ de anumiti lucratori din lumea religioasa. Unii ziceau ca el face teatru, si ca ar trebui sa-si schimbe locul de activitate. Cu toate aceste Dumnezeu lucra prin Spurgeon si oamenii veneau la El.

Pentru a da posibilitatea mai multor persoane de asculta Cuvintul, dl. Spurgeon planifica si construieste cu ajutorul lui Dumnezeu o biserica mult mai mare si mai impunatoare, care pina la sfirsitul vietii sale va gazdui aproape 6000 membri. Insa din start acest proiect nu era vazut pozitiv, viata spirituala a unei bisrici de asa ampluare era pusa sub semnul intrebarii. Numai ca Dumnezeu facea sa propaseasca orice lucru in miinile lui Charles Spurgeon. Membrii acestei biserici au fost mereu activi.

In aceasta biserica va activa o scoala de formare a predicatorilor  cu in jur de 200 de elevi. Care mergeau mai tirziu in alte localitati ale Londrei pentru a predica Evanghelia si a infiinta noi biserici. In 1866, numai la Londra, oamenii lui Spurgeon au creat 18 noi biserici, iar pentru 8 din ele se construise localul si celelalte 10 erau pe puncul de a incepe lucrarile de constructie.

Pe linga scoala pastorala, Surgeon publica o revista lunara,deschide un azil pentru femeile de virsta inaintata, intretine un orfelinat. In general el infiinteaza si participa la activarea a peste 60 de ministere. Istoria spune ca portile bisericii sale se deschideau la orele 8 de dimineata ca sa se inchida la orele 22 seara.

Surgeon era si un mare om al rugaciunii. Pentru el era foarte important ca in tot ceea ce facea el oamenii sa-l vada si sa-l slaveasca pe Cristos si nu personalitatea sa.

Pe parcursul vietii sale el va scrie foarte mult. In primul rind Charles scrie si redacteaza predicile sale, care erau tiparite fiecare saptamina in mii de exepmplare. In plus el raspundea saptaminal la 500 de scrisori, aceasta ii cerea o dedicare enorma, mai ales ca in timpul sau nu exista calculatorul pentru a tapa textele, in plus el suferea de reumatism, ceea ce nu-i facilita lucrul. Ca sa intelegeti cit de personale erau scrisorile sale, gasim una din ele adresate unui fiu a unei surori din biserica sa. Pe acest fiu el nu-l cunostea, doar ca a auzit-o pe masa sa rugindu-se pentru salvarea lui. In fine Dumnezeu a lucrat la inima persoanei in cauza si el a fost salvat. Pe linga aceasta Spurgeon scrie in jur de 40 de carti, printre care se numara «Comoara lui David» in 7 volume in care el comenteaza psalmii.

Un lucru de necrezut in legatura cu Charles Spurgeon, este ca el fuma si consuma bauturi alcooloce.. Nestiind ca fumatul este daunator pentru sanatate, chiar medicul sau este cel ce-i prescrie acesta. Intre timp cercetarile in domeniu scot in evidenta efectul daunator al fumatului si Spurgeon va renunta la acesta practica si chiar isi va incuraja membrii bisericii in aceasta privinta.

Insa cosumul bauturilor alcoolice era o practica raspindita pe timpul sau, pentru ca cu ajutorul alcoolului ei dezinfectau apa, astfel evitind anumite boli.

Cu toate acestea Charles Spurgeon a avut un impact enorm asupra societatii in care el traise si activase si Dumnezeu s-a folosit de el pentru salvarea multora.

Eu cred in alegerea divina, fara conditie pentru ca fara alegerea aceasta, eu  nu L-as fi ales niciodata.

El a trebuit sa ma aleaga inainte de nasterea mea, deoarece El nu ar fivazut nimic bun in mine dupa aia.

Daca Dumnezeu m-a iubit intr-o zi, El ma va iubi totdeuna. In atotintelepciunea Sa si in inteligenta Sa fara margini, El a creat intreg planul sau de salvare cu mult inainte de al executa.

Doua adevaruri nu se pot contraria. Daca eu gasesc in Biblie ca Dumnezeu determina orice lucru, este adevarat; si daca in alta parte a Scripturii- ca omul este responsabil de faptele sale, este adevarat de asemenea.

Daca un om este pierdut in pacat, responsabilitatea ii revine lui in totalitate; daca el este salvat, salvarea sa ii revine in totalitate lui Dumnezeu.

Miracolul adevarat consta in aceea ca omul este liber in intregime si totusi planul lui Dumnezeu se implineste.

Omul paseste fara nici o piedica si opereaza o alegere reala dar, el avanseaza in aceeasi pasi pe care Dumnezeu i-a trasat pentru el.

Daca chiar unul dintre ceimai slabi alesi al lui Dumnezeu s-ar fi pierdut, planul lui Dumnezeu ar fi esuat.

Tatal a facut planul de salvare pentru noi,Fiul ne-a rascumparat conform acestuia, si Duhul Sfint il aplica in viata noastra. Este vorba deci de Dumnezeu care ne-a salvat.

Noi toti suntem nascuti intr-o societate care-si are traditiile si cutura sa proprie. Consider ca aceasta este o imensa bogatie cu care am putea sa ne mindrim din moment ce ne dam seama ca un simplu ornament in forma de zig-zag ascunde in el o intreaga istorie sau credinta a stramosilor nostri. Daca invatam sa citim simbolistica ornamentelor vom intelege felul de a gindi a stramosilor si undeva ne vom regasi si noi in aceasta istorie. E dureros faptul ca din cauza necunostintei multi din reprezentantii culturii noastre nu stiu sa aprecieze si sa citeasca mesajul bunicilor lasat noua drept binecuvintare pe covoare, camasi, porti, acoperisul caselor etc. Simbolurile ca :pomul vietii, ferilitatii, prosperarii,sperantei, ordinei, bucuriei, vietii toate aceste se gasesc materiaizate in anumite forme geometrice, ornamente specifice. Nu putem neglija aceasta parte a istoriei noastre, e ca si cum an neglija o parte din identitatea noastra.

 Dar sa trecem de la o extrema la alta nu se merita la fel. Caci nu vom putea zice ca Isus Cristos a purtat camasa, itari si opinci.Ceea ce am observat la noi oamenii este ca incercam sa ni-l apropriem pe Dumnezeu, sa credem ca noi am fi cei care l-am fi creat si nu invers.

Un fenomen raspindit e ca noi, oamenii , pretinzind ca am fi crestini ortodocsi-ceea ce inseamna «drept», costruim biserici dar in bisericile noastre aducem traditia ca lege suprema Bibliei. In concluzie traim dupa placerea si comoditatea noastra.

Iar in cazul cind unul din preotii nostri incep sa ne indemne  sa traim dupa legile Bibliei, noi declaram razboi Bisericii si Bibliei.

Bizar lucru, ma intreb acum ca drept cine ne identifiem noi ca oameni?

Nu cumva ne pretindem noi «dumnezeii» vietilor nostre?

Unul din cele mai practice stiluri pentru persoanele active si mai putin active. Cred ca nu e nevoie sa ma opresc prea mult la caracteristicile de baza pentru ca le cunoasteti foarte bine. Si stiti care este avantajul? Atunci cind cunosti cit mai multe despre specificul unui anumit stil, poti sa te imbraci mult mai interesant si variat . Oricum nu pot sa nu ma laud ca stiu si vreau sa va dau citeva repere cu privire la stilul sport:

-croiala comoda, legera, tricotajul ca tesatura.

-acesorii specifice ca-sireturi, fermuare, butoniere, buzunare aplicate si nu numai ect. (acesta caracteristica m-a ajutat pe mine sa fac diferenta)

-culorile, acceptabile toate de pe roata de culori, contrastante sau mai putin.

Pentru noi, cei care cream aici in amestecul culorilor sunt citeva riscuri. Faptul ca putem combina toate culorile si ca sunt mai fregvente contrastele in acest stil e foarte usor sa te gresesti si sa faci un terci nu prea agreabil. Sfatul meu este sa incepeti cu o culoare la care sa combinati in cotrast doar accesoriile cum sunt de exemplu: rugzacul, adidasii, centura de la blugi, maioul. Caracteristic pentru acest stil sunt culorile mai mult primare cu o intensitate mai mare, de aceea se recomanda sa combinati culorile intense ale cercului spectral in combinatie cu o alta culoare trecuta prin negru sau alb. Daca purtati un costum de tip sport alb sau gri puteti adauga accesoriile de culoare contrastanta negru, rosu sau verde salata (asta mai mult pentru adolescenti).

Ca mediator intre stilul clasic si sport sunt bine inteles- blugii. Acestea pot fi purtati si cu o camasa de tip clasic si cu niste adidasi. Dar, nu pot sa zic ca ar fi straini si stilului romantic, daca se schimba putin modelul si se ajusteaza o camasa de tip romantic. Deci acum nu ne ramiine altceva decit sa cream. Multa inspiratie va doresc.

Deci ce sa zicem, continuam procesul de creatie, incercam sa ne largim hotarele, si de data aceasta cu stilul romantic. Caracteristicile de baza care sustin stilul ar fi urmatoarele:

-linii plastice, calde

-croiala libera,mai putin costructiva

-pinze moi cu un drapaj usor

-culori pastelate, fine

Si continui in aceeasi maniera, accesez direct pe culoare. Dupa cum ati mai citit in articolele precedente si cunoasteti deja, culorile pastelate sunt culorile care se obtin prin amestecul oricarei culori de pe cercul cromatic cu alb. Persoana care prefera acest stil, este una mai creativa in acelas timp creind impresia de mister dar si legeritate. Stilul se aplica mai mult persoanelor care activeaza in domeniul umanitar. Dar oricum trebuie sa raminem flexibili si creativi, nu poti purta acelas stil mereu, pentru a te clasifica intr-o anumita coloana. Poti fi mai romantic in anumite situatii, spre ex. cind:

-asa esti dipus sa fii azi

-mergi la un restaurant sau la o serata…

Acest stil cu parere de rau nu prea se aplica pentru o tinuta masculina, ei sunt cei care trebuie sa ramina exacti si neclintiti. Eventual doar atunci cind inerpreteaza un rol poate sa-l faca pe romanticul.

Si iarasi accentuiezi nu ezitati sa faceti un amestec de stiluri, spre exemlu a celui clasic cu cel romantic. Se priveste destul de interesant atunci cind sub un sacou clasic se imbraca o camasa romantica cu mai multe pliuri si cu o brosa, sau cu un fular in loc de gravata.

Puteti continua lista. Creati.

Cit de complexi si diferiti nu am fi in garderoba noastra trebuie sa fie si o tinuta clasica. Bine totusi ca acest clasic il putem varia si nu suntem exact la fel in tinuta aceasta. Dar stilul are citeva caracteristici de baza, tu insa esti cel care le combini asa cum iti place tie. Dar ca sa fii mai sigur si mai creativ in asta trebuie sa cunosti cit mai mult despre caracteristicile acestui stil si care ar fi ingredientele de care ar trebui sa te feresti cind faci amestecul. Nu sunt un mare cunoscator, nici macar nu am prea multa practica. Stiu si eu asa cite ceva despre culori si proportii si-mi place sa fiu individual intr-un anumit stil. De accea si pe voi o sa va indemn la creatie si la faptul ca in tot ceea ce faceti sa porniti de la voi, sa puneti in vileag personalitatea voastra.

Ok, atunci, haideti sa determinam care ar fi acele caracteristici de baza a stilului clasic.

1.linii stricte, deseori reci

2.proportii bine determinate

3. culori neutre

Culorile neutre ar fi cele acromatice- albul, negrul si griul. Dar nu este o lege sa te limitezi la aceste culori, putem cu certitudine clasifica ca fiind clasice si celelalte culori ale spectrului cu un ton mai deschis, adica cele trecute prin alb. Daca o sa urmati schema care lucreaza pentru toate stilurile o sa fie cel mai minunat. Si acum ma ve-ti intreba care este acesta schema?  Eu va zic cu mare placere. Trebuie sa urmariti sa stabiliti o proportie intre culorile pe care le imbracati. Aproximativ 60 la suta din ceea ce puneti pe voi trebuie sa fie de ton mai inchis (spre ex. negru sau albastru inchis sau maro sau… voi creati mai departe) si de obicei in completul clasic asta este sacoul si pantalonii sau fusta. Apoi 30 la suta este tonul cel mai deschis (stilul clasic iubeste contrastele), acest ton ar trebui sa fie unul mai aproape de nuanta alba a culorii, insa nu este o lege ca acesta sa fie neaparat alb. Ultimile 10 procente ramase se acorda accesoriilor, care pot fi un ceas, o gentuta, o poseta, incaltamintea, un colieu sau o bratara care trebuie sa contrasteze, sa puna in vileag toata copozitia, prin intensitatea culorii si prin stralucire. Aici se pot folosi culorile mai concentrate ale spectrului cromatic ( spre ex, rosu, galben- in depndenta de culoarea de baza aleasa).

Dar noi cei care cream stim foarte bine ca orice regula poate avea si exceptii si aceasta ii permite stilului clasic sa intre in amestec putin cu cel romantic. Aici va las sa creati pe voi. Mari succese.

Asa e mama si a fost Bunica

Asa suntem Femei intre Femei

Fara nimic si nu-nsemnam nimica

Doar niste Ele cei slujesc pe ei

Suntem veriga firului de ata

Din fiecare lant facut din Doi

E greu cu noi Femeile in viata

Dar e si Imposibil fara Noi

Ei neglijenti pe cit sunt Ele calme

Ei incurcind ce Ele limpezesc

Ei numai talpi si Ele numai palme

Acesta e destinul Femeiesc

In fond, ce fac Femeile in lume

Nimic maret, nimic impunator

Schimbindu-si pentru ei si drum si nume

Pun lucrurile doar la locul lor

Cu atitea pasi cit au facut prin casa

Si pentru care nici o plata cer

De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa

Ar fi ajuns si dincolo de cer

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede

Cind strica el, repara Ele tot

Si deacea nimeni nu le crede

Cind calm imbatrinesc… si nu mai pot

Asa e Mama si a fost Bunica

Asa si eu la rindul meu voi fi

Ce fac in fond Femeile?- nimica

De cit curat si… uneori Copii!!!

A. Paunescu

Cu ce să mă îmbrac astăzi? Cred că foarte des vă izbiţi de această dilemă.  Întrebarea include în sine şi culorile vestimentaţiei. Dacă am şti cum să le asortăm am avea mult mai multe variante şi cînd mai spui că sunt culori care dezavantajează sau dimpotrivă avantajeaza, aceasta în dependenţă de costituţia corpului nostru. Înainte de a vă da lista cu sfaturi voi vorbi puţin despre preferinţele cromatice în dependenţă de vîrstă. Conform cercetărilor specialiştilor şi cred după observaţiile proprii s-a depistat că:

-copiii preferă culori vii, consistente, luminoase şi în mare măsură calde (dacă e să le găsim în roata cromatică acestea sunt culorile primare sau de bază, prin amestecul cărora se obţin celelelte culori)

-adolescenţii preferă culori mai complicate, mai deosebite, fiindcă se află în perioada de căutare pe sine. Ei poartă culori obţinite prin amestec a doua sau trei culori de pe roata cromatică.

-maturii, care sunt emoţional mai stabili în comparaţie cu adolescenţii preferă aşa numitele” nuanţe de culori pastelate”, adică toate culorile de pe roată trecute prin alb.

-bătrînii din păcate fug de culoare, conform statisticii ei preferă culorile apropiate de nuanţele gri, adică puţină culoare şi mai multă nonculoare (negru, alb).

Acum fiţi atenţi, evaluaţi-vă dacă vîrsta dv. cronologică coincide cu cea psihologică. Nu cumva după preferinţele cromatice vă clasaţi în categoria necorespunzătoare vîrstei? Problemă pe care am observat-o în Moldova, din păcate oamenii de diferite vîrste tind să se contopească cu asfaltul.

Şi primul sfat pe care vreau să-l dau este:

–nu vă temeţi de culoare, ea nu muşcă.

–folosiţi contrastele în înbrăcăminte. Nu e nevoie să vă limitaţi la cel clasic de alb-negru. Mai există şi conrastul culorilor complementare:

1. albastru-oranj; 2. galben-violet; 3. roşu-verde

Aici vreau să vă atenţionez că pentru a crea un echilibru între perechile de culori complementare, trebuie să păstrăm următoarele raporturi:

galben/violet-1/3

albastru/oranj-2/1

roşu /verde-1/1

Deci, conform acestiu raport putem îmbrăca o rochie violet şi unsacou galben scurt.

Pe lîngă contrastul complementarelor mai sunt încă cel puţin cinci tipuri de contraste cunoscute în lume artei:

contrastul închis-deschis

contrastul cald-rece

contrastul calitativ-cantitativ ş.a

–culorile primare se utilizează în cantităţi mai mici, doar ca accente. Cantităţile mai mici de culoare noi le avem  în accesorii ca: cravată, gentă, fular, mănuşi, pălărie  ş.a

– utilizaţi gama monocramatică în armonizarea culorilor.Este metoda cea mai siplă şi cea mai acceptată de marea majoritate, atunci cînd se ia o culoare de baza şi cîteva nuanţe ale acesteea prin amestecul în ea a culorilor negru şi alb. De exemplu combinaţia albastru, indigo (albastru+negru) şi bleo (albastru + alb).

–folosiţi cel puţin trei tonalităţi de culoare. Pentru a crea un echilibru e primordial să se folosească trei tonalităţi de culoare. Tonul este calitatea de închis, deschis a culorii. De ex. am putea combina violet (ton închis) cu galben (ton deschis) şi conform ultimilor tendinţe verde (ton mediu). Sau ccombinaţia clasică de alb, negru şi gri (cea care nu-mi place), dar ca să fiţi mai originali vă sfătiiesc să înlocuiţi albul şi griul cu nuanţe deschise şi medii de culoare de pe cercul cromatic (spre ex. cu roz, bleo, lila, verde, salata, bej).

Vă doresc multă inspiraţie!!!

Cineva recent m-a întrebat cum se face amestecul de culori şi care combinaţii de culori trebuie de evitat.

Am postat mai sus roata culorilor ca material ilustrativ, pentru ca explicatia care urmează să aibă o bază şi pentru a vă uşura întelegerea.

Culorile primare sunt culori cheie în design şi care, amestecate două cîte două, ne ajută să obţinem culorile secundare :

portocaliu = roşu + galben violet = roşu + albastru verde = galben + albastru

Nuanţe inchise şi nuanţe deschise ale unei culori.

Se alege o culoare cheie, de exemplu: albastru

Tint (nuanţă deschisă) se obţine adaugînd alb în culoarea cheie.

Exemplu : albastru + alb = bleu

Tone (nuanţă neutră) se obţine adăugînd în culoarea cheie gri (alb+negru).

Shade (nuanţă închisă) se obţine prin amestecarea culorii cu negru.

Este important să reţineţi cele trei aspecte ale unei culori, fiindcă vă vor folosi cînd veţi dori să realizaţi o schemă de culori monocromatică şi nu numai, despre care vom vorbi în ceea ce urmează.

I.3. Scheme de culori

Cînd ne gîndim să întocmim o schemă de culori pentru o anumită încăpere trebuie să luăm în considerare toate elementele acelei încăperi, şi anume: pereţi, tavan, pardoseala, uşi şi ferestre, mobila, accesorii şi cum vor funcţiona împreună în momentul în care intervine culoarea. În design interior există trei scheme principale de culori. Vom porni de la cea mai simplă.

A. Schema monocromatică

Foloseşte diferite nuanţe ale aceleaşi culori . Se bazează pe ceea ce am discutat mai sus şi anume : Tint, Tone si Shade plecînd de la o culoare cheie.

Schema de culori monocromatică este odihnitoare. Niciodată nu veţi da greş dacă veţi porni în decorarea unui spaţiu avînd la bază o astfel de schemă. A nu se uita că, pentru a obţine o schemă monocromatică, trebuie folosite culorile neutre: alb, negru şi gri în amestec cu una din culorire de pe roata de culori.

B. Schema de culori complementare ( contraste)

Selectaţi o culoare pe roată şi apoi trageţi o linie dreaptă pînă la culoarea opusă. Aceste culori opuse sunt culori complementare sau contraste. Atenţie, noi suntem dispuşi să credem că un contrast nu este egal cu o armonie cromatica, eu vă zic că este, doar că se priveşte ca un echilibru între doua culori.

Cele mai evidente contraste sunt:

galben (culoare primară) şi violet (culoare secundară) albastru (culoare primară) şi portocaliu (culoare secundară) roşu (culoare primară) şi verde (culoare secundară)

Se poate folosi de asemenea o culoare precum roşu, cu una din culorile adiacente culorii opuse pe roată (verde), şi anume verde-albastru şi verde-galben (schema split complementary).

Cînd veţi dori să folosiţi o schemă de culori contraste trebuie să fiţi foarte atenţi. De obicei se foloseşte culoarea preferată drept culoare principală, iar culoarea sau culorile contraste se vor folosi pentru a accentua ceva, pentru a atrage atenţia asupra unui obiect. De exemplu, veţi folosi galbenul (o nuanţă mai închisă sau mai deschisă) pentru pereţi, iar violetul (culoare contrastă) îl veţi folosi pentru pernele de pe canapea sau pentru a îmbrăca lampa de la capătul patului.

Această schemă de culori este folosită de cele mai multe ori în camerele copiilor de către persoane care iubesc culoarea şi sunt îndrăzneţe în a o arăta.

C. Schema triadică

Este o altă schemă care foloseşte principiul schemei de culori contraste. Foloseşte trei culori care se găsesc la o distanţă egală una faţă de cealaltă pe roată.

Alegeţi o culoare, spre exemplu, roşu. Trasaţi un triunghi echilateral. În acest mod veţi afla care sunt celelalte două culori, în cazul dat ele vor fi galben şi albastru. Nu e neapărat nevoie să fie culori primare. Puteţi alege portocaliul, iar celelalte două vor fi violet şi verde. Folosiţi culorile în proporţiile de 80%, 15% şi 5% (60%, 30%, 10%).

D. Schema relaţională (analoagă)

Alegeţi o culoare pe roată. De exemplu violet. Apoi mutaţi spre dreapta sau spre stînga cu o casuţă sau cel mult două. Veţi obţine o schemă de culori relaţională. Putem vorbi de 3, 4 sau 5 culori care sunt alăturate pe roată.

Este schema cel mai des folosită în design. Creează o atmosferă relaxantă, mai ales într-o cameră aglomerată. Se poate folosi o culoare originală cum e galbenul, de exemplu, şi diferite nuanţe ale altei culori care se găsesc în relaţie cu ea. Sau se foloseşte nuanţa deschisă a unei culori şi nuanţa închisă a alteia.

Jucaţi-vă cu paleta de culori şi vedeţi ce efecte puteţi realiza.

Astăzi am primit pe email o scrisoare care trezeste un semn mare de întrebare pentru cei ce zic că sunt „copii de Dumnezeu”. M-am gândit că o să fie corect să mă împart cu cititorii mei. Citiţi şi meditaţi:

CITESTE NUMAI DACA AI TIMP PENTRU DUMNEZEU Doamne, cand l-am primit m-am gandit… N-am timp pentru asa ceva… si in plus nu e potrivit la serviciu. Apoi am realizat ca exact felul asta de a gandi… , tocmai asta e cauza atator probleme azi in lume. Incercam sa-l tinem pe Dumnezeu in biserica duminica dimineata… Si poate duminica seara… Si, poate, la vreun eveniment in mijlocul saptamanii. Si ne place sa-L avem in preajma la boala… Si, bineinteles, la inmormantari . Cu toate acestea, nu ne facem timp pentru El la serviciu sau la joaca….. Pentru ca… partea sta a vietii credem… ca o putem, ca trebuie sa o rezolvam singuri. Doamne, iarta-ma daca vreodata mai cred ca exista… un timp si un loc anume unde… EL nu e pe primul loc in viata mea! Ar trebui sa gasim totdeauna timp sa ne amintim cate a facut El pentru noi. Daca nu te rusinezi sa faci

urmatoarele, urmeaza indicatiile: Isus a spus: „Daca te rusinezi de mine, si eu ma voi rusina de tine in fata Tatalui.” Te rusinezi de Domnul? Trimite acest e-mail numai daca ESTI SIGUR CA VREI !! Da, il iubesc pe Domnul! El este izvorul vietii si Mantuitorul nostru . El ma tine in fiecare zi. Fara El voi fi nimic, nu voi reusi nimic. Fara El sunt nimic. Insa, fiind cu Cristos, El ma intareste.   ( Fil . 4:13) Un test simplu… Daca il iubesti pe Domnul… si nu ti-e rusine de minunatiile pe care le-a infaptuit pentru tine, trimite acest mesaj la 10 persoane, inclusiv cui ti l-a trimis tie! Nici nu stiu daca am 10 persoane pentru acest mesaj…. Dar tu? POEM Am ingenunchiat rugandu-ma, dar nu prea mult, caci multe altele aveam de facut. Ma grabeam la serviciu, chitantele erau gramada. Asa ca am ingenunchiat si am spus grabit o rugaciune,

M-am ridicat apoi repede sa plec. Datoria mea de crestin era implinita, sufletul meu se putea linisti. Toata ziulica n-am gasit timp sa spun o vorba buna, sa vorbesc cu prietenii despre Isus. Oricum, ma temeam ca mi-ar rade in fata. N-am timp, n-am timp, prea multe de facut…. Ma plangeam intruna…. Chiar n-aveam timp pentru un suflet la nevoie? Poate nici timp sa mor??? M-am apropiat de Domnul, i-am stat in fata cu ochi mariti: Tinea in maini o carte, Cartea vietii Dumnezeu s-a uitat in

carte:” Numele tau nu-i de gasit. Aveam de gand sa-l trec in carte, dar timpul mi-a lipsit.” Hmmm, dar tu? Ai timp sa trimiti acest mesaj? Nu te opri, mergi pana la capat! Usor / greu De ce ne e mai greu sa spunem adevarul, si atat de usor, o minciuna? De ce ne ia somnul in biserica, dar ne trezim imediat ce predica e gata? De ce ne vine atat de greu sa vorbim despre Dumnezeu, dar atat de usor cand e vorba de lucruri frivole? De ce gasim plictisitoare o cartulie religioasa, dar ne uitam cu interes intr-o revista la moda? Cum de ne e atat de usor

sa stergem un mesaj religios, dar trimitem tot felul de prostioare? De ce bisericile devin tot mai mici, in timp ce barurile si cluburile de dans sunt neincapatoare? Te dai batut? Mai gandeste-te !

Vei trimite acest e-mail, sau il vei sterge? Nu uita, Dumnezeu ne priveste. Roata rugaciunii- Haideti sa vedem daca diavolul poate opri ofensiva! Iata ce trebuie sa faci: La primirea acestui mesaj spune o rugaciune pentru persoana care ti l-a trimis… Rugaciunea e un lucru minunat… Nu costa nimic, dar rasplata e minunata! BINECUVANTAREA LUI DUMNEZEU SA FIE CU NOI, CU TOTI ! Binecuvantarea Domnului sa cada asupra ta! Sper ca toti sa fiti binecuvantati, asa cum sunt eu, in urma acestui mesaj! Oare cati il vor sterge din cauza titlului ?