Nimeni nu spune: „băi, trebuia să fac mai multe pentru alegerile acestea”, sau „ce-s looser, n-am reușit să conving pe nimeni să voteze corect”, sau „trebuia să-mi ridic fundul din fața calculatorului și să merg în sate”.
Aici în Chișinău noi stăm și vorbim între noi că uite, cât este de rău în țară, și că trebuie să schimbăm ceva. Și când vorbim așa între noi pe internet și citim asta în ziare, așa ne pare tot de simplu și clar... și așa ne pare tot de determinat.
Dar a mers cineva în sat, să vorbească cu lumea? Sigur, în afară de staff-urile partidelor, care o făceau că trebuia să o facă? A fost cineva să vorbească cu bătrâneii din satele părăsite? A fost cineva să vorbească cu tinerii de la țară, care nu au în viitor nici o fărâmă de speranță, ci numai sapa, băutul și furatul? Cum noi ne imaginăm că ei vor afla cum e bine să voteze, când pe lista electorală e o mulțime de denumiri deștepte care toate seamănă între ele și doar una cunoscută: acea cu secerea și ciocanul? De pe internet? Din ziare? Da voi știți că în timpul dezbaterilor electorale de la Moldova 1 în multe sate se stingea lumina?
Cât despre moldovenii de peste hotare... ei deja au votat. Au votat cu picioarele. Acei care nu se vor întoarce acasă se uită uneori la evenimente, și spun: ț-ț-ț... ce-i de rău în țară (și se gândesc: ce bine că am plecat la timp). Iar acei care se vor mai întoarce, sunt în Rusia, în condiții de sclavie legalizată sau nelegală, și lor chiar nu le arde de vot.
E frumos să faci flash-mob pe blogul tău sau miting în centru Chișinăului. Dar asta nu va da nici un rezultat. Mitingul trebuie făcut la sat. În fiecare sat.
Eu sunt vinovat de rezultatele acestor alegeri, fiindcă am reușit să conving numai 6 oameni din sate, care nu aveau de gând să o facă, să se ducă să voteze. S-a dovedit că e mult prea puțin.
