O altă capcană pe care o creează vorbitorilor de limba română sunt ortogramele: s-a , sa . În continuare voi explica diferenţa dintre ele şi cazurile de utilizare corectă.
S-a se scrie cu cratimă , deoarece se rostesc două cuvinte într-o silabă: s-pronume reflexiv; a -verb auxiliar care serveşte la formarea perfectului compus a timpului trecut şi a viitorului forma populară.
De exemplu:
” Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea” (Genesa 1: 31) S-a folosit această ortogramă pentru a indica pronumele reflexiv s şi verbul a se uita la timpul trecut perfectul compus. Pronumele este cu majusculă pentru că -L desemnează pe Dumnezeu care este un substantiv propriu.
Sa se scrie fără cratimă, deoarece are înţeles deplin ; el este pronume personal sau adjectiv posesiv-(a) sa.
De exemplu:
” De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup “ (Genesa 2: 24) Ortograma subliniată arată posesia, apartenenţa unei persoane la alta şi se scrie fără cratimă.
