Naționala Moldovei a jucat bine. Mai bine decât mă așteptam. Chiar dacă cel mai mare chimist din lume, Dobrovolski (foto), a continuat cu experimentele, nu ne-am făcut de râs contra elvețienilor. Cum cei mai buni au și noroc, oaspeții au câștigat grație experienței și valorii jucătorilor. În plus, Hitzfeld a câștigat și el duelul cu Dobrovolski. Și asta trebuie menționat.
Unde a pierdut Dobrik acest duel?.. În laborator. Elementele surpriză au dat faliment. Cum am mai spus și într-o postare anterioară, nu poți să schimbi echipa de la meci la meci. Am făcut o partidă reușită cu Macedonia. A fost atunci 1:1. Acum, la primul meci după acel egal, îl lași pe bancă pe autorul singurului gol, Valeriu Andronic. Prima și cea mai mare greșeală.
În locul lui Andronic, la centru, a jucat Artur Ioniță. Un băiat tânăr, de doar 18 ani, care n-a mai fost până acum la națională. Este foarte talentat Ioniță, dar Dobrovolski nu are dreptul moral să-l arunce direct în foc. Într-un meci amical – da. Însă nu acum! S-a văzut clar că juniorul nu este pregătit psihic pentru un asemenea meci.
De ce a lipsit Suvorov (foto)? Cel mai bun mijocaș stânga pe care îl avem nu a fost inclus nici în primii 18! Încă o decizie bizară, ca să nu spun mai rău, a lui Dobrovolski. Eu înțeleg că tu ești în conflict cu cei de la Sheriff. Nu știu și cauza, dar o voi afla, curând. Dar ce vină are fotbalistul? În plus, din cauza intereselor tale personale, are de suferit echipa națională.Ce a căutat Savinov pe post de fundaș dreapta, iar Lașcencov – pe cel de fundaș central? Când ei tot timpul au jucat invers la națională. Dobrovolski a vrut s-o facă pe deșteptul, cred. Să-l surprindă pe Hitzfeld. Numai că s-a păcălit singur pe dânsul. Savinov n-a trecut niciodată mijlocul terenului, banda noastră dreaptă fiind inexistentă în prima repriză.
Singura mutare inspirată a chimistului a fost trecerea lui Epureanu la mijlocul terenului, pe post de mijlocaș defensiv. Epureanu a fost omul meciului, eclipsându-l pe adversarul său direct, Inler, de la Udinese! Păcat că nu avem măcar vreo 10 de Epureanu în echipă. Am fi jucat și noi la Mondiale...
În fine, marea decepție a meciului s-a numit Alexandru Gațcan (foto). Readus cu trâmbețe la echipa națională, Gațcan s-a simțit, probabil, buricul pământului. S-a mișcat pe teren de parcă ar fi fost la vreun meci demonstrativ în curtea școlii. Și acolo cred că făcea mai multe. Și asta când toată lumea se aștepta anume de la el să tragă echipa, să o conducă din teren. Decât așa, Sandule, mai bine stai la Rostov și nu mai veni deloc... 